Cura laparoscopică transperitoneală retromusculară (sublay) a herniilor ventrale: primele experiențe

Abstract

Introducere: Poziționarea laparoscopică, retromusculară (sublay) a plasei chirurgicale. Material și metode: În clinica chirurgie Nr 5, (SCMC), în anii 2018-2019 au fost supuși curei laparoscopice pentru hernii ventrale 8 pacienți, 4 femei și 4 barbați. Vîrsta medie 25-70 ani. Pentru protezare s-a folosit plasa din polipropilen light, mai mare cu 5 cm decât defectul herniar pe toate dimensiunile. Proteza a fost amplasată retromuscular, prin abord laparoscopic transperitoneal. Fixarea plasei sa asigurat prin aplicarea agrafelor helicoidale nerezorbabile de ø 4 mm, plasate la 1cm de marginea protezei. Algometria sa efectuat cu utilizarea scalei analog vizuale (VAS). Rezultate: Defectul herniar a avut un diametru median de 3,7 cm. La toți pacienți defectul herniar a fost suturat prin aplicarea suturii intracorporale. Din particularități intraoperatorii se menționează: reducerea conținutului sacului herniar, adezioliză, controlul hemoragiei din adeziuni și decolarea peritoneului și tunicii retromusculare prin incizie longitudinală. Durata medie a intervențiilor a fost de 45 min (35-65 min). În perioada postoperatorie complicații nu au fost semnalate. Sindromul dolor postoperator a fost minim (VAS 1 – 3), complicații parietale absente. Durata mediana de spitalizăre 3,1 zile. În perioada postoperatorie la distanța nu s-au constatat dureri și neuropatii, dereglări de tranzit intestinal, recidive herniare. Concluzii: Cura laparoscopică intraperitoneală retromusculară (sublay) a herniilor ventrale cu aplicarea protezei din polipropilen este o metodă sigură și miniminvazivă, cu costuri reduse la consumabile. Amplasarea retromusculară a plasei exclude aderențele parietoviscerale și complicațiile parietale, asigurând reintegrarea socio-profesională rapidă. Avantajele expuse argumentează perspectivele utilizării tehnicii laparoscopice retromusculare în cura herniilor ventrale.

Introduction: Transperitoneal retromuscular sublay positioning of a surgical mesh. Materials and methods: Within period of 2018-2019, 8 retromuscular hernia repairs have been performed on the group of 8 patients diagnosed with ventral hernias, 4 male and 4 female. The overall age was 47,2 years (range 25 - 70). Polypropylene mesh has been utilized for repair. The mesh overlaped the defect with 5 cm. The fixation technique was ensured by applying ø 4 mm non-resorbable spiral tacks plaid up to 1cm from the edge of the prosthetic mesh. Algometry was performed using visual analog scale (VAS). Results: The mean diameter of the hernia defect was 3.7 cm. In all cases the hernia defect has been closed by applying intracorporeal suture. The intraoperative features were: reduction the hernia sac content, removal of adhesions, control of the bleeding with peritoneum and posterior rectus are opened by a longitudinal incision. The mean time of operations was 45 min. In postoperative period there no reported complications. In the distance postoperative period were not found pain and local neuropathy, bowel disorders, hernia recurrences. Conclusions: Laparoscopic transperitoneal retromuscular hernia repair is a safe and minimally-invasive procedure with low cost of consumables. Retromuscular location of the prosthesis exclude the risk of the parietovisceral adhesions and complications ensuring quick socio-professional reintegration. The exposed advantages argument the use of transperitoneal retromuscular procedure in the ventral hernia repair.