Introducere. Incidenţa înală a tumorilor luminale atât
în perioada reproductivă cât şi în menopauză necesită o
informaţie mai amplă privind evoluţia maladiei, a metodelor
de tratament mai eficiente, precum şi a indicatorilor de
prognostic. Din aceste considerente, a fost realizat un studiu
de analiză mai detaliată a rolului tumorilor LUM A şi LUM B în
evoluţia cancerului glandei mamare (CGM).
Material şi metode. În studiu au fost înrolate 139 de paciente cu CGM care s-au tratat în Laboratorul de mamologie, Secţiile de chimioterapie şi radioterapie ale Institutului Oncologic din republica Moldova. Participantele înrolate au fost
divizate în loturi, în funcţie de subtipul luminal, determinat
preoperator prin trepanobiopsia tumorii. Astfel, 68 (48,9%)
de paciente au fost LUM A iar 71 (51,0%) – LUM B. Parametri
înregistraţi: stadiul la momentul diagnosticului, forma histologică, gradul de diferenţiere, afectarea limfo-ganglionară regională, riscul de progresare regională şi sistemică, precum şi
rata de supravieţuire şi mortalitatea. Autoevaluarea proprietăţilor de evoluţie şi a riscului de recidivare a fost determinat
în baza examinării clinice, aprecierii postoperatorii a nivelului
de estrogen (estradiol) şi progesteron în sângele periferic, a
markerilor tumorali CA 125, precum şi în baza examinării instrumentale (mamografia contralaterală, USG organelor interne, radiografia organelor cutiei toracice, TC, RMN, scintigrafia
scheletului în regim „corp integru” ş.a.). Datele obţinute sunt
prezentate sub formă de valori absolute şi relative, medie şi
deviere standard. Teste statistice aplicate: t-Student, U MannWhitney, ANOVA.
Rezultate. Tumorile LUM A au prezentat rezultate mult
mai favorabile referitoare la evoluţia, rezultatele tratamentului
complex, precum şi la prognosticul bolii, comparativ cu cele
LUM B. Cu toate acestea, peste o perioadă de aproximativ 2
ani (20±3 luni), progresarea maladiei s-a constatat în cazul
LUM A în 26,4% vs. 36,6% – în cazul LUM B (p<0,05). Rata de
supravieţuire generală <2 ani a pacientelor cu subtipul LUM A
a constituit 54 (79,4%) de cazuri vs. LUM B – 49 (72,0%) de
cazuri (p<0,05). Supravieţuirea >2 ani în LUM A a constituit
76,4% vs. 66,1%, LUM B (p<0,05).
Concluzii. Subtipurile luminale determină semnificativ
evoluţia şi prognosticul CGM. Adaptarea tratamentului antitumoral complex, în funcţie de subtipul luminal al tumorii, ar
putea spori rata de supravieţuire a pacientelor.
Introduction. The incidence of luminal tumors in both
reproductive and menopausal periods requires more extensive
information on disease progression, more efficient treatment
methods, and prognostic indicators. For these reasons, a more
detailed analysis of the role of LUM A and LUM B tumors in
the development of mammary gland cancer (MGC) has been
performed.
Material and methods. In the study were enrolled 139
patients with MGC who were treated in the Mammology Laboratory, Chemotherapy and Radiotherapy Departments of
the Oncological Institute of the Republic of Moldova. Enrolled
participants were divided into lots according to the luminal
subtype, determined preoperatively by trepanobiopsia of
the tumor. Thus, 68 (48.9%) of patients were LUMA and 71
(51.0%) – LUM B. Registered parameters: stage at diagnosis,
histological form, degree of differentiation, regional lymphangiologic involvement, regional and systemic risk of progression, survival rate and mortality. Self-evaluation of evolutionary
properties and risk of recurrence was determined based on
clinical examination, postoperative assessment of estrogen
(estradiol) and progesterone levels in peripheral blood, CA
125 tumor markers, and instrumental examination (contralateral mammography, USG organs internal chest X-ray, TC, MRI,
scintigraphy of the skeleton in „integral body” etc.). The data
obtained are presented as absolute and relative values, average and standard deviation. Applied statistical tests: t-Student,
U Mann-Whitney, ANOVA.
Results. LUM A tumors showed much more favorable results on the evolution, complex treatment outcomes and disease prognosis compared with LUM B. However, over a period of approximately 2 years (20±3 months), the progression
of the disease found in LUMA in 26.4% vs. 36.6% – for LUM B
(p<0.05). The overall survival rate <2 years of patients with
the LUM A subtype was 54 (79.4%) of cases vs. LUM B – 49
(72.0%) of cases (p<0.05). Survival >2 years in LUM A was
76.4% vs. 66.1%, LUM B (p=0.05).
Conclusions. Luminal subtypes determine significantly
the evolution and prognosis of MGC. Adaptation of complex
antitumor treatment, depending on the luminal subtype of
the tumor, could increase the survival rate of patients.
