Valoarea procalcitoninei în diagnosticarea dehiscenței anastomozei intestinale

Abstract

Introducere: Dehiscența anastomozei intestinale reprezintă o complicație postoperatorie majoră, cu impactul financiar considerabil. Dehiscența anastomozei se întâlnește în 2–19% cazuri, în dependență de nivelul anastomozei, tipul intervenției chirurgicale și experiența chirurgului. Mortalitatea datorită acestei complicații atinge cifrele de 25–50%. Diagnosticarea precoce a dehiscenței anastomozei și intervenția chirurgicală efectuată la timp ameliorează considerabil rezultatul final. Recent, în literatura de specialitate au apărut relatări unice referitor la valoare procalcitoninei în calitate de marker precoce a dehiscenței anastomotice. Scopul studiului: aprecierea eficacității procalcitoninei în calitate de marker precoce a dehiscenței anastomozei. Material și metode: În studiu prezent au fost incluși 19 pacienți, care au fost repartizați în 2 grupe – grupul I (n=10) – fără date de dehiscența anastomozei și grupul II (n=9) – cu semne de dehiscență. Postoperator a fost studiată dinamica nivelului seric al procalcitoninei la a 3-a, a 5-a și a 7-a zi. Pentru aprecierea procalcitoninei a fost utilizat set Vector B, Rusia; valoarea normală a procalcitoninei se considera < 0.1 ng/ml. Rezultate: A fost demonstrată dinamica ulterioară a nivelului seric al procalcitoninei: la a 3- zi postoperator în grupul I a constituit 1.3±0.63 vs grupul II 2.93±0.78 (p=0.02), la a 5-a zi 0.52±0.24 vs 7.34±2.28 (p=0.001) și a 7-a zi 0.26±0.18 vs 12.79±4.2 (p=0.001). Concluzii: Astfel, are loc creșterea statistic semnificativă a nivelului seric al procalcitoninei de la a 3-a până la a 7-a zi postoperator în grupul II vs grupul I. Așa dar, procalcitonina este eficace în calitate de marker precoce a dehiscenței anastomozei intestinale.

Background: Intestinal anastomotic leakage is a major postoperative complication with considerable financial impact. This complication occurs in 2-19% of cases, depending on anastomosis level, type of surgery, and surgeon's experience. Mortality due to this complication reaches 25-50%. Early diagnosis of anastomotic leakage and surgical treatment significantly improve the result. Recently, in the literature, some reports have emerged regarding the value of procalcitonin as an early marker of anastomotic leakage. Aim of study: assessment of the procalcitonin level efficacy as an early marker of anastomotic leakage. Methods and materials: In the present study, 19 patients were included, which were divided in two groups - group I (n=10) - without anastomosis leakage data and II (n=9) - with signs of dehiscence. Postoperatively, serum procalcitonin levels were studied at day 3, 5 and 7. For assessment of procalcitonin level, Vector B set, Russia, was used; the normal value of it is considered to be <0.1 ng/ml. Results: The subsequent dynamics of serum procalcitonin level was demonstrated: at day 3 postoperatively in group I constituted 1.3±0.63 vs group II 2.93±0.78 (p=0.02), at day 5 0.52±0.24 vs 7.34±2.28 (p=0.001) and day 7 0.26±0.18 vs 12.79±4.2 (p=0.001). Conclusion: Thus, there is a statistically significant increase of serum procalcitonin levels from 3rd to 7th postoperative day in group II vs group I. The procalcitonin is effective as an early marker of intestinal anastomosis leakage.