Introducere: Sindromul Mirizzi(SM) reprezintă o complicaţie tardivă şi rar întâlnită în evoluţia litiazei biliare.
Material și metode: Pe parcursul anilor 2000−2018 în clinica Chirurgie 2 au fost tratați 50 pacienți cu SM dintr-un lot de 16500
cazuri de colecistită calculoasă. Algoritmul de diagnostic a inclus: testarea biochimică, examenul sonografic, contrastarea directă a
arborelui biliar executând CPGRE. În cazurile de dificultăți de diagnostic s-a efectuat colangiografia prin rezonanță magneto-nucleară
(CRMN). În 35(70%) cazuri diagnosticul s-a stabilit prin CPGRE, din care în 9(25,7%) cazuri s-a recurs adăugator la CRMN pentru
soluționarea diagnosticului. În 15(30%) cazuri diagnosticul a fost pus intraoperator. Tratamentul chirurgical a inclus: înlăturarea fistulei
colecistocoledociene si coledocolitotomie. În 36(72%) cazuri, unde defectul coledocian nu depășea 1/3 din diametrul lui s-a efectuat
colecistectomia, coledocolitotomia și drenare CBP tip Kehr. În 5(10%) cazuri unde defectul coledocian depășea 2/3 din diametru s-a rezolvat prin colecistectomie, păstrarea unui lambou de veziculă cu plastia CBP și drenarea după Vișnevschii. În restul 9(18%) cazuri
unde vezicula biliară forma cu CBP o cavitate comună s-a efectuat colecistectomie, coledocolitotomie și coledocojejunoanastomoză
pe ansa Roux.
Rezultate: În perioada postoperatorie a fost înregistrat 7(14%) cazuri supurația plăgii, 2(4%) cazuri bilioragie postoperatorie cu
soluționare conservativ. Cazuri letale postoperatorii nu au fost.
Concluzii: SM rămâne a fi una din cele mai nefavorabile evoluții a colecistitei calculoase, obiectivele intervenţiei fiind adaptate
particularităţilor cazului.
Background: Mirizzi syndrome (MS) is a delayed and rare complication in the evolution of biliary lithiasis.
Methods and materials: Over the years 2000−2018 in the Clinic 2 surgery were treated 50 patients with MS from a batch of 16500
cases of calculous cholecistitis. The diagnostic algorithm included: biochemical testing, sonographic examination, direct contrast of
the bile ducts by ERCP. In cases of diagnostic difficulties, magneto-nuclear resonance colangiography (CRMN) has been performed.
In 35 (70%) cases the diagnosis was established by CPGRE, in addition in 9 (25.7%) cases to establish the diagnosis CRMN was
performed. In 15 (30%) cases the diagnosis was established intraoperatively. Surgical treatment included: removal of cholecistobiliary
fistula and choledocolitotomy. In 36 (72%) cases, where the defect of the common bile duct did not exceed 1/3 of its diameter was
performed cholecystectomy, choledocolytotomy and type Kehr drainage. In 5 (10%) cases where the defect of common bile duct
exceeded 2/3 in diameter was resolved by cholecystectomy, retention of a vesicle flap with plasty of bile duct and drainage after
Vişnevschii. In another 9 (18%) cases where gall bladder formed with bile ducts a common cavity was performed cholecystectomy,
choledocolitotomy and Roux-en Y choledocojejunoanastomosis.
Results: During the postoperative period 7 (14%) cases of wound suppuration were registered, 2 (4%) cases of postoperative biliary
leakage with conservative resolution. Fatal postoperative cases were not identified.
Conclusion: SM remains to be one of the most unfavorable developments in calculous cholecystitis, the objectives of the surgery
being adapted to the particularities of the case.
