Malpraxisul medical în România: o perspectivă sociologică

Abstract

Introducere: Pornind de la faptul că în România nu există un sistem unitar de raportare a cazurilor de malpraxis, dar şi de la atitudinile apărute la nivelul populaţiei în presă şi pe reţelele de socializare, manifestate prin reacţii dure faţă de profesia de medic, am considerat utilă realizarea unui studiu privind fenomenul malpraxisului dintr-o perspectivă sociologică. Elementele centrale le-au reprezentat teoriile sociologice ale controlului social (Donald Black) şi cele metodologice ale triangulării (Norman Denzin). Material și metode: Metodologia de studiu a cuprins metode calitative şi cantitative în încercarea de a descrie, cât mai fidel, fenomenul raportat la sistemul de sănătate românesc: 1. Indexarea, în urma selecţiei, a unui număr de 27 de articole publicate în Sociology of Health and Illness, obţinute în urma interogării bazei de date Wiley Online Library, cu scopul identificării temelor şi direcţiilor teoretice care descriu şi evaluează fenomenul dat. 2. Cercetare empirică prin interogarea Portalului Instanţelor de Judecată din România, identificându-se 331 de procese începând cu anul 2007, data lansării portalului, până în prezent. 3. Analiza unui număr de 98 de ştiri publicate în aceeaşi perioadă de timp în ediţiile on-line ale ziarelor cu distribuţie naţională. 4. Analiza comentariilor apărute pe cel mai mare grup profesional pe Facebook, întitulat „Medici gata de grevă generală. Solicităm salarii decente”, care avea la data interogării 34939 de membri. Rezultate: Cele mai importante direcţii teoretice, confirmate prin triangulare, sunt reprezentate de rolul comunicării, modificarea relaţiei medic-pacient şi marketizarea serviciului medical. Înţelegerea conceptului de malpraxis în rândul profesioniştilor rămâne una parţială şi cuprinde erori. Discuţiile în cadrul grupului profesional se centrează pe rolul asigurărilor de răspundere civilă, necesitatea amendării legislaţiei şi rolul colegiului profesional. Rata de creştere a numărului de acţiuni judiciare poate sugera calificarea fenomenului ca problemă socială. O serie de fenomene sociale (precum cel al migraţiei medicilor) pot fi influenţate de riscul litigios şi modul de expunere media. Agregarea numărului de cazuri se face în jurul oraşelor universitare, fiind, cel mai probabil, în legătură cu volumul de activităţi şi rangul de competenţă al spitalelor. Concluzii: Specialitatea anestezie rămâne una cu grad ridicat de risc litigios atât prin specificul cazurilor tratate, cât şi prin legătura inerentă cu celelalte specialităţi chirurgicale, care înregistrează riscul cel mai ridicat de erori medicale, obstetrica fiind cea mai expusă.