Factorii de risc ai stresului ocupaţional în unităţile de anestezie și terapie intensivă

Abstract

Scopul lucrării: Evaluarea prevalenței și factorilor de risc ai stresului ocupațional la medicii ATI. Material şi metode: Studiul a fost realizat pe un lot de 80 de medici ATI, care activează în 4 clinici universitare din Chișinău. A fost administrat un chestionar care a cuprins date socio-demografice (vârsta, genul, starea civilă, statutul parental) și caracteristici profesionale (vechimea în specialitate, numărul de gărzi efectuate în ultimele 3 luni, activitatea prin cumul, suprasolicitarea la locul de muncă, posibilitatea de a alege zilele libere, conlucrarea cu personalul mai puțin calificat, perspectiva de avansare în carieră, mărimea salariului, satisfacția cu privire la metoda salarizării conform indicatorilor de performanță, suportul social oferit de către colegi și superiori), precum și chestionarul de sănătate generală (GHQ-12). Variabilele au fost comparate utilizând testul exact Fisher. Rezultate: Stresul ocupațional a fost identificat la 41% dintre medicii ATI. Factorii de risc ai stresului ocupațional sunt: lipsa unui partener de cuplu (p=0,037), vechimea în specialitate până la 10 ani (p=0,024), efectuarea a peste 12 gărzi în decursul ultimelor 3 luni (p=0,011), suprasolicitarea la locul de muncă (p=0,043), lipsa perspectivei de avansare în carieră (p=0,002), lipsa suportului oferit din partea superiorilor (p=0,033) și colegilor (p=0,029). Concluzii: 41% dintre medicii ATI suferă de stres la locul de muncă. Este necesară implementarea unui program de prevenire a stresului ocupațional care are un impact negativ asupra sănătății și performanței medicilor.

Objectives: To determine the prevalence and risk factors of the occupational stress in anesthesia and intensive care physicians. Material and methods: Eighty physicians working in 4 university clinics in Chișinau participated in the research. The questionnaire included some sociodemographic (age, sex, marital and parental status), work-related questions (years of experience, number of working night shifts in the past 3 months, working two jobs, work overload, ability to schedule days off according to personal wishes, working with less experienced co-workers, opportunities for career advancement, satisfaction with new payment system according to performance indicators, support from supervisors and colleagues and 12 items of the General Health Questionnaire. The statistical analysis was performed using Fisher exact test. Results: Occupational stress was identified in 41% of the anesthesia and intensive care physicians. Risk factors for work-related stress are: single marital status (p=0,037), less than 10 years of experience (p=0,024), working more than 12 night shifts in the past 3 months (p=0,011), work overload (p=0,043), lack of opportunities for career advancement (p=0,002), lack of social support from supervisors (p=0,033) and colleagues (p=0,029). Conclusions: The prevalence of occupational stress among physicians was 41%. It is necessary to implement programs at the workplace aimed at preventing occupational stress which negatively affects physicians, their health and performance.