Aspecte radioimagistice în diagnosticul malformaţiilor reno-urinare la copii

Abstract

Introducere: În ultimele decenii, în Republica Moldova rata malformaţiilor congenitale rămâne constant înaltă, poziţionându-se pe locul doi în structura mortalităţii infantile. În anii 2011-2012, structura malformaţiilor congenitale a fost dominată de malformaţii congenitale multiple (25%), cu o tendinţă de creştere a incidenţei anomaliilor sistemului renal – de la 4,5% în 2011 la 9,4% în 2012, nivelul de depistare fiind în continuă ascensiune. Material și metode: Pentru realizarea scopului şi a obiectivelor, am trasat drept protocol metodologic efectuarea cercetărilor pe două paliere de suport: unul de studiu analitic – de cohortă şi altul – studiu de gen descriptiv. Rezultate: Ambele studii (cel descriptiv şi cel analitic – de cohortă) au fost orientate spre evaluarea incidenţei malformaţiilor reno-urinare la copii conform datelor adresabilităţii, argumentarea metodelor de depistare precoce, monitorizare şi tratament activ al acestora. Investigaţia radiologică a sistemului reno-urinar a fost indicată în cazul suspecţiei unei uropatii obstructive, urografia intravenoasă s-a efectuat după a treia săptămână de viaţă a copilului, cu utilizarea preparatelor de contrast în doze de până la 5-8 mg/kg. În urma cercetărilor complexe asupra malformaţiilor congenitale nefro-urinare la copii s-a reuşit completarea unor protocoale avizate de diagnostic prenatal şi neonatal al malformaţiilor reno-urinare în funcție de asocierea sau nu a infecţiei, prin care se poate implementa un sistem eficient de monitorizare a patologiei nefro-urinare la scară naţională. Concluzii: Diagnosticul dereglărilor urodinamice în primul an de viaţă a copilului permite iniţierea tratamentului oportun şi adecvat (terapia antibacteriană şi corecţia dereglărilor hidrodinamice), care va contribui la direcţionarea procesului inflamator spre rezoluţie şi va preveni fibrogeneza.