Leziunile cardiace prin agresiune – experienţa clinicii

Abstract

Introducere: Doar 10% din pacienți cu plăgile cordului reușesc să fie transportate la spital în viață. Leziunile cardice reprezintă 3,1% din toate traumatismele toracice, letalitatea constituind 12-32%. Material şi metode: Studiu retrospectiv − 40 pacienţi cu plagă în regiunea cordului, B:F – 14:1, perioada 2005-2018. S-au alcătuit două loturi: lotul I – 16(40%) “răniţi albi” cu şoc hipovolemic şi lotul II – 24(60%) “răniţi albaştri” cu şoc cardiogen (p>0,05). Preoperator ECG s-a efectuat în 40(100%) cazuri, radiografia toracică în 21(52,5%) cazuri, dintre care 11(52,4%) suspecte de tamponadă cardiacă, în două cazuri (5%) s-a recurs la puncţie pericardică (Larrey). Rezultate: Toţi pacienţii au fost operaţi de urgenţă (toracotomie antero-laterală stângă –26(65%), dreaptă – 12(20%), postero-laterală stângă – 2(5%). S-au constatat: 2(5%) – plăgi cardiace nepenetrante, 3(7,5%) leziuni de pericard, 5(12,5%) – AD, 1(2,5%) – auricula dreaptă, 16(40%) – VD, 2(5%) – AS, 11(27,5%) – VS, 1(2,5%) – vena cava superioară (inima dreaptă / inima stângă = 1,62 / 1; p>0,05). În toate cazurile s-a efectuat cardiorafie. În 28(70%) cazuri s-au constatat leziuni intratoracice concomitente (parenchim pulmonar – 24(85,7%), a. mamară internă – 3(10,7%) şi a. intercostală – 1(3,6%). Durata medie de spitalizare – 16,81±2,3 zile, inclusiv ATI – 3,13±0,7. Au decedat 6(15%) pacienţi pe masa de operaţie şi 1(2,5%) în primele şase ore postoperator. Concluzii: Cardiorafia aplicată în timp reușit și gradul de severitate a leziunilor cardiace în 80,6% s-au soldat cu supraviețuire, ceea ce se înscrie în statistica raportată. Letalitatea crește proporțional cu severitatea leziunii cordului şi magnitudinea pierderii sangvine, şocul hipovolemic fiind asociat cu prognostic nefast, deşi fără diferenţă statistic semnificativă.

Background: Only 10% of patients with wound of the heart are transported to the hospital alive. Cardiac lesions represent 3.1% of all thoracic trauma, general mortality accounting 12-32%. Methods and materials: Retrospective study included 40 patients with precordial wound at hospitalization, M:W ratio - 14:1, time period 2005-2018. The patients were divided into two groups: group I−16(40%) with hypovolemic shock and group II−24(60%) with cardiogenic shock (p>0.05). Preoperative EKG was performed in 40(100%) cases, chest X-ray in 21(52.5%) cases, from which 11(52.4%) suspected for cardiac tamponade, and pericardiocentesis in two cases (5%) (Larrey technique). Results: All patients were operated on an emergency (left anterolateral thoracotomy−26(65%), right one−12(20%), and left posterolateral−2(5%). Nonpenetrating cardiac injury was observed in 2(5%) cases, pericardial lesions– 3(7.5%), RA–5(12.5%), RAA– 1(2.5%), RV−16(40%), LA–2(5%), LV–11(27.5%), SVC–1(2.5%) (right heart/left heart = 1.62/1; p>0.05). In all cases cardiac suture was performed. In 28(70%) cases concomitant intrathoracic lesions were identified (lung parenchyma−24(85.7%), internal mammary artery−3(10.7%) and intercostal artery−1(3.6%). Average hospitalization time–16.81±2.3 days, including Intensive Care Unit–3.13±0.7. Six patients (15%) died on the operating table and 1(2.5%) during the first six hours postoperatively. Conclusion: Cardiac suture performed in time and degree of severity of cardiac lesions in 80.6% resulted in survival that corresponds to the reported data. Lethality increases directly proportional to the severity of the heart lesion and the volume of blood loss, the hypovolemic shock being associated with poor prognosis, although no significant statistical difference is identified.