Sepsis? Vs sepsis!

Abstract

Consensul internațional Sepsis-3 (2016) de facto a anulat clasificarea precedentă a sepsisului ACCP / SCCM (Chicago, 1991). Totodată, se păstrează definiția sepsisului ca disfuncție acută a organelor din cauza răspunsului dereglat al organismului uman la infecții de variată natură (bacteriene, virale, fungice), manifestată prin inflamație generalizată (sistemică). Sepsisul nu este considerat ca o nosologie separată, ci ca un sindrom caracterizat prin anumite semne clinice și de laborator nespecifice. Această afirmație contrazice realitățile clinice inerente pacienților cu infecție chirurgicală și principiile de bază ale nosografiei și formulării diagnosticului. S-a dovedit convingător, că sepsisul chirurgical este cauzat de microorganisme (MO) omniprezente. În anumite condiții (numărul MO, care depășește 100.000 pe 1 g de țesut), factorii patogenitici principali - toxinele microbiene și tisulare și citokinele, sunt produse în focarul primar al infecției. Pătrunzând în circulația sanguină, ele determină o reacție citotoxică în cascadă, care duce la dezvoltarea imunodeficienței secundare, efectelor citotoxice, sindromului de răspuns inflamator sistemic (SIRS) și a sepsisului. Este bine stabilită corelația dintre numărul de MO în focarul purulent și activitatea fagocitelor atât în țesuturi, cât și în sângele circulant, precum și efectul direct al acestor indicatori asupra evoluţiei bolii. Dimensiunile suprafeței plăgii, precum și calitatea debridării chirurgicale și închiderea precoce a plăgii au un impact direct asupra rezultatelor tratamentului. Astfel, sepsisul chirurgical este o boală sistemică nespecifică / complicație, care se dezvoltă întotdeauna ca consecinţă a focarului primar al infecției chirurgicale și este de obicei cauzată de OM omniprezente. Principalele criterii pentru diagnosticul sepsisului sunt următoarele: - Focarul primar al infecției (suprafață / volum, inclusiv indicele peritonitei Mannheim); - Focare secundare purulente (singurul simptom patognomonic); - Febră rezistentă; - Bacteriemie persistentă (cel puțin 2-3 culturi sanguine pozitive); - În cele din urmă, SIRS.

International consensus Sepsis-3 (2016) de-facto canceled the former classification of sepsis ACCP / SCCM (Chicago, 1991). However, the definition of sepsis as acute organ dysfunction resulting from dysregulation of the human organism response to infections of various nature (bacterial, viral, fungal), manifested by generalized (systemic) inflammation is preserved. Sepsis is not considered as a separate nosology, but as a syndrome characterized by certain non-specific set of clinical and laboratory findings. This statement is contrary to the clinical realities proper to patients with surgical infection, and the basic principles of nosography and formulation of diagnosis. Fundamentally proven that surgical sepsis is caused by ubiquitous microorganisms (MO). Under certain conditions (the number of MO, exceeding 100,000 per 1 g of tissue), main pathogenetic factors - microbial and tissue toxins and cytokines, are produced in the primary focus of infection. Penetrating into the blood flow, they cause a cascade cytotoxic reaction leading to the development of secondary immunodeficiency, cytotoxic effects, systemic inflammatory response syndrome (SIRS) and sepsis. It’s well established the correlation between the number of MO in purulent focus and the activity of phagocytes both in the tissues and in circulation, as well as the direct effect of these indicators on the outcome of disease. The size of the wound surface, as well as quality of surgical debridement and early closure of the wound have a direct impact on the treatment results. Thereby, surgical sepsis is a systemic non-specific infectious disease / complication, that always develops due to primary focus of surgical infection and is usually caused by ubiquitous MO. The main criteria for the diagnosis of sepsis are as follows: - Primary focus of infection (area / volume, including Mannheim peritonitis index); - Secondary purulent foci (the only pathognomonic symptom); - Resistant (remitting) fever; - Persistent bacteremia (at least 2-3 positive blood cultures); - And finally, SIRS.