- IRMS - Nicolae Testemitanu SUMPh
- 1. COLECȚIA INSTITUȚIONALĂ
- Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova
- Culegere de postere
Please use this identifier to cite or link to this item:
http://hdl.handle.net/20.500.12710/13167
Title: | Particularitățile clinico-evolutive în cadrul demențelor de diferita geneză. Criterii diferențial-diagnostice |
Authors: | Jelaga, Dorin |
Keywords: | etiologie;clinică;evoluție;diagnostic diferențial;demență |
Issue Date: | Oct-2020 |
Publisher: | Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" |
Abstract: | Introducere:
Demența reprezintă o afectiune neurodegenerativa caracterizata prin
deteriorare cognitiva progresivă, asociată cu un spectru larg de simptome
psihice și comportamentale. Exista numeroase condiții morbide care duc
la apariția demenței cum ar fi: boli neurologice, vasculare, genetice.
Debutul, evoluția, durata diferitor forme de demența diferă în funcție de
factorul etiologic care a dus la apariția acesteia.
Scopul lucrării:
Elucidarea principalelor aspecte etiologice, celor mai frecvente forme de
demență, particularităților de debut, durată, evolutie din cadrul diferitor
tipuri de dementă, evidențierea manifestarilor clinice și sindroamelor
psihopatologice de bază și a principalelor criterii diferențial diagnostice.
Material și metode:
S-a realizat un studiu bibliografic al literaturii științifice de specialitate,
analiza critică a surselor bibliografice online privitor la principalii factori
etiologici implicați în geneza demențelor, particularităților clinice și
evolutive de baza în diferite tipuri de demența. S-au analizat datele
epidemiologice globale întru determinarea celor mai frecvente forme de
demență. Rezultate:
În urma studiului efectuat s-a constatat că cea mai frecventă formă de
demență este boala Alzhemier, responsabilă pentru aproximativ 60-70%
din cazuri. Demența vasculară rezprezinta aproximativ 20-25% din cazuri.
Demență cu corpi Lewi 10-15% . Celelalte tipuri de demență se întîlnesc în
proporție de până la 5-10%.
S-a stabilit că tabloul clinico-evolutiv prezintă varietăți în raport cu
personalitatea premorbidă, vîrsta debutului, precum și cu natura și
localizarea procesului organic care o generează. Vârsta reprezintă cel mai
mare factor de risc. Rata de demență se dublează cu fiecare decadă după 60
ani. Formele precoce, la 30 - 35 ani, apar la cei cu forme genetice.
Concluzii:
Cunoașterea particularităților clinico-evolutive, a criteriilor de diagnostic
diferențial ne permite diagnosticarea și tratamentul cât mai precoce a
pacienților cu demență ceea ce poate îmbunătăți considerabil calitatea
vieții și întârzia dizabilitatea provocată de aceasta. |
URI: | https://stiinta.usmf.md/ro/manifestari-stiintifice/zilele-universitatii http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/13167 |
Appears in Collections: | Culegere de postere
|
Items in DSpace are protected by copyright, with all rights reserved, unless otherwise indicated.
|