|
- IRMS - Nicolae Testemitanu SUMPh
- REVISTE MEDICALE NEINSTITUȚIONALE
- Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină
- Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină 2018
- Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină Nr. 1-2 (75-76) / 2018
Please use this identifier to cite or link to this item:
http://hdl.handle.net/20.500.12710/1325
Title: | Tratamentul ambulatoriu al copiilor cu arsuri chimice |
Authors: | Gudumac, Eva Prisăcaru, Olesea Bernic, Jana Prisacaru, Ion |
Issue Date: | 2018 |
Publisher: | Asociația Obștească "Economie, Management și Psihologie în Medicină" din Republica Moldova |
Citation: | GUDUMAC, Eva; PRISĂCARU, Olesea; BERNIC, Jana; PRISĂCARU, Ion. Tratamentul ambulatoriu al copiilor cu arsuri chimice. In: Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină. 2018, nr. 1-2(75-76), pp. 29-32. ISSN 1729-8687. |
Abstract: | Introducere
Arsurile chimice apar ca urmare a acţiunii agresive asupra tegumentelor sau mucoaselor a unor
substanţe chimice. Incidenţa leziunilor chimice la
copii sunt în continuă creştere şi s-au diversificat
progresiv, odată cu procesul de industrializare. Arsurilor chimice le revine aproximativ 2,5-5,1% din
toate combustiile. În prezent, substanţele care pot
provoca arsuri sunt răspândite pe larg, atât în mediul
profesional, cât şi în cel casnic. Pe de o parte, între
arsurile termice şi cele chimice există un grad de
similaritate: ambele produc denaturarea proteică şi
generează plăgi asemănătoare. Pe de altă parte, între cele două mecanisme lezionale există şi deosebiri
semnificative: arsurile termice sunt produse prin
expunere de scurtă durată la temperaturi mari, în
timp ce arsurile chimice se produc prin acţiunea de
durată a substanţei chimice, atât pe suprafaţă, cât şi
profunzime, până la îndepărtarea completă a substanţei. În cazul arsurilor termice, datorită efectului
termic se produce o coagulare rapidă a proteinelor,
pe când în cazul arsurilor chimice, destrucţia proteinelor se produce atât sub acţiunea căldurii, cât şi
prin mecanisme chimice. Substanţele chimice pot
cauza paralel şi diverse leziuni tegumentare (nu doar
arsuri, dar şi dermatite de contact, eczeme, uneori
fiind dificil de a face diagnosticul diferenţial). Scopul studiului
Scopul acestei cercetări a fost de a prezenta, ţinând cont de datele existente în literatură şi cele proprii, atât acordarea primului ajutor, cât şi tratamentul
arsurilor chimice, precum şi rolul medicului de familie
în evaluarea pacientului cu arsuri chimice.
Material şi metode de cercetare
În secţia de combustiologie şi chirurgie plastică
reparatorie la copii a IMSP Institutul Mamei şi Copilului, Clinica „Emilian Coţaga”, în perioada 2014-2017
s-au aflat la tratament 2802 copii cu arsuri termice,
cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 18 ani. Din aceştia,
86 (3,07%) copii au fost internaţi cu arsuri chimice
de gr. II-III. Rezultate şi discuţii
Pentru arsurile chimice este caracteristic aspectul
de destrucţie continuă, dacă substanţa lezantă nu
este înlăturată – agenţii chimici continuă să distrugă ţesuturile până nu se inactivează în ţesuturi prin
neutralizare şi diluţie. De asemenea, pot cauza un
efect toxic generalizat.
În funcţie de mecanismul de acţiune, agenţii chimici care provoacă arsuri pot fi:
- substanţe reducătoare – acţionează prin reducerea legăturilor amidice, reacţia exotermă (alchil
mercuric, diboran, litium aluminiun hidrid);
- substanţe oxidante – acţionează prin adăugarea unui atom de oxigen, sulf sau halogen la structura
proteinelor, ceea ce alterează funcţionalitatea acestora (hipoclorit de sodium, permanganat de potasiu,
acid cromic);
- substanţe corozive – corodează tegumentul şi
produc denaturări proteice masive (fenoli, hidroxid
de sodiu, potasiu, amoniu şi calciu);
- substanţe toxice plasmatice – formează esteri
cu proteinele sau inhibă ionii anorganici, care sunt
necesari funcţiei celulare normale (acid formic, acetic, oxalic);
- substanţe desicante – agenţi hidroscopici,
care extrag apa din ţesuturi în cadrul unor reacţii,
de obicei exoterme (acid sulfuric concentrat);
- substanţe vezicante – acţionează prin alchilarea ADN-ului; produc vezicule, ca urmare a eliberării
de proteaze din lizozomii celulelor bazale alterate.
Arsurile chimice, determinate în mod obişnuit
de acizi sau baze puternice, reprezintă, de obicei,
rezultatul accidentelor industriale. În contrast cu
arsurile termice, arsurile chimice determină leziuni
progresive, până când substanţele chimice sunt inactivate prin reacţie cu ţesuturile sau diluate cu jetul
de apă. Circumstanţele individuale variază, dar acizii,
comparativ cu bazele, determină leziuni autolimitate.
Acizii tind să degreseze pielea, realizând o barieră
impermeabilă ce limitează penetrarea ulterioară a
acidului. Bazele se combină cu lipidele cutanate,
determinând saponificare care continuă, „dizolvând”
pielea, până când sunt neutralizate.
Clasificarea leziunilor în funcţie de profunzimea
leziunii chimice a pielii:
• Gradul I (arsură superficială) – hiperemia
tegumentară, pastozitate sau edem tegumentar
moderat. Poate avea loc decolarea epidermei, cu
formarea de flictene cu pereţi subţiri, cu conţinut
lichid transparent, uşor gălbui. Sensibilitatea algică
este păstrată sau uşor crescută. Baza flictenei postcombustionale este reprezentată de ţesut roz, umed,
lucios.
• Gradul II (arsură intermediară) – flictene cu
pereţi groşi sau dermă deepitelizată, umedă, edem
tegumentar şi al ţesuturilor subiacente. Reacţia
vasculară şi sensibilitatea algică sunt păstrate sau
uşor scăzute. La arsurile provocate de agenţi cu
temperatură înaltă se poate forma o crustă subţire
de culoare galben-deschis sau brun, prin care nu se
văd vasele.
• Gradul III (arsură profundă) – ţesuturi necrotice în formă de crustă, prin care se pot vedea venele
subcutanate trombate, ceea ce reprezintă un semn
veridic de leziuni profunde. Se remarcă conţinutul
hemoragic al flictenelor intacte, baza plăgii este albicioasă, cu nuanţă marmorată, uneori cu hemoragii
punctiforme. Reacţia vasculară şi sensibilitatea algică
lipsesc. În cazul arsurilor provocate de substanţe
alcaline, este posibilă carbonizarea pielii, cu ruperea
acesteia, cu vizualizarea muşchilor şi tendoanelor
necrozate, nefuncţionale.
O arsură chimică pe toată grosimea se poate
confunda cu o arsură superficială, determinând doar
un aspect cafeniu al pielii. Pielea poate părea intactă
în decursul primelor zile post-arsură şi numai după
aceea să înceapă să se desprindă spontan. Până a
confirma contrariul, arsurile chimice vor fi considerate arsuri dermice profunde sau pe toată grosimea. Semnele locale sunt în funcţie de agentul vulnerant. Durerea poate apărea de la început şi cu
intensitate mare în cazul acizilor tari, sau tardiv şi de
intensitate slabă în arsurile cu substanţe alcaline.
Aspectul leziunii este diferit în funcţie de agentul
cauzal:
- vezicule, flictene, edem (substanţe vezicante);
- aspect de dehidratare şi arsură ce progresează rapid, cu resorbţie în circulaţie a agentului chimic
(fosfor, anhidride);
- leziuni torpide progresive, cu aspect de supuraţie;
- escare cu margini bante cu difuzie pe suprafaţă, cu nuanţe cenuşiu-mate;
- mumifierea ţesuturilor, cu necroze şi escare
groase (escare de culoare galbenă în leziunile cu
acid clorhidric, cenuşii în leziunile cu acid sulfuric şi
portocaliu-roşii în arsurile cu acid azotic.
Tratamentul la locul accidentului. Primul ajutor
va fi acordat de medicul de familie, care va respecta
protocolul naţional de tratament. În cazul arsurilor
chimice, atunci când este posibil, se va trece la
îndepărtarea imediată a hainelor, iar leziunile vor
fi spălate cu cantităţi mari de apă. Substanţele chimice vor continua să acţioneze până în momentul
îndepărtării, de aceea spălarea cu un jet de apă timp
de cel puţin 20 de minute poate limita gravitatea
arsurii. Nu se va pierde timpul în căutarea unui agent
neutralizant specific. Întârzierea va agrava arsura,
iar agentul de neutralizare poate cauza arsuri prin
el însuşi, deoarece în timpul reacţiei de neutralizare
se produce frecvent căldură, care asociază arsurile
chimice cu o arsură termică. Substanţele chimice
sub formă de pulberi vor fi îndepărtate de pe piele
şi haine prin periere. Arsurile produse de smoală
vor fi răcite cu apă, dar smoala nu se va îndepărta la
locul accidentului.
Tratamentul de urgenţă. Pentru a eficientiza
tratamentul agresiunilor termice, care frecvent se
asociază cu panică, confuzie şi abordări multiple,
este nevoie de respectarea unui protocol special
pentru îngrijirile acordate în camera de gardă sau
în ambulatoriu. O anamneză minuţioasă va stabili
momentul şi locul accidentului, agentul cauzal. În
funcţie de circumstanţele producerii accidentului,
se va efectua şi evaluarea eventualelor leziuni asociate. Se vor consemna şi antecedentele patologice
personale, inclusiv alergiile medicamentoase, tratamentele aflate în curs, bolile sistemice.
Până când medicul-specialist va evalua arsura
pentru a micşora durerea, plăgile postcombustionale
pot fi ţinute sub apă rece curgătoare sau acoperite cu
bureţi îmbibaţi în sol. de furacillină. Apă cu gheaţă nu
se va folosi. Plăgile vor fi spălate cu sol. de furacilină,
fragmentele vor fi îndepărtate, iar părul din jurul
plăgii va fi ras pe o suprafaţă de cel puţin 1 cm. Pentru calmarea bolnavului şi diminuarea durerii, se va
administra o fiolă de promedol sau, în lipsa acesteia,
se poate folosi algocalmin per oral (se va nota ora şi
data accidentului). Nu este permisă aplicarea locală
a substanţelor grase (vaselină). Senzaţia setei se va
calma prin umezirea gurii, dar nu se vor administra
lichide per oral, deoarece supraîncărcarea digestivă
expune la vome. Evaluarea detaliată a victimei se va
face în staţionar, în serviciul de chirurgie. În timpul
transportării, bolnavul va fi supravegheat permanent
şi se va administra oxigen. Dacă se va determina o
diminuare a amplitudinii pulsului, pacientul se va
poziţiona cu capul în jos, cu ridicarea picioarelor.
În cazul unei arsuri cu smoală sau asfalt, îndepărtarea acestora se realizează cel mai bine prin
folosirea preparatului Medisol, un produs de distilare
a petrolului combinat cu citrice, cu structură hidrocarbonică. Acest remediu s-a dovedit a fi cel mai eficient, fără a produce leziuni asupra plăgii de arsură.
Pentru a îndepărta smoala, se poate folosi şi uleiul
mineral sau unguente pe bază de petrol. Smoala nu
se va jupui, din cauza pericolului lezării părului sau
a pielii incorporate.
Veziculele combustionale se pot trata prin trei
metode:
1) se lasă intacte, iar plaga subiacentă se vindecă în mediul creat de lichidul din veziculă;
2) lichidul din vezicule este evacuat, cu păstrarea epidermei;
3) veziculele se îndepărtează în totalitate.
Tehnica folosită depinde nu numai de localizarea şi mărimea veziculelor, ci şi de complianţa la
tratament a pacientului. Îndepărtarea veziculelor
în totalitate se recomandă în cazul unei plăgi infectate.
După spălarea şi debridarea plăgii se trece la
evaluarea suprafeţei şi a profunzimii arsurii. Dacă
arsura este minoră, pacientul poate fi tratat ambulatoriu. Dacă există îndoieli referitor la succesul
tratamentului ambulatoriu, este mai sigur ca pacientul să fie internat în primele 24-48 de ore, după
care, în cazul în care nu există complicaţii, se revine
la tratament ambulatoriu.
Tratamentul ambulatoriu. Pacienţii cu arsuri
chimice superficiale şi suprafeţe mici pot fi trataţi cu
succes ambulatoriu. În cazul acestor arsuri, nu există
riscul decesului. Mai mult, prezenţa microorganismelor multirezistente din mediul spitalicesc, în special
în centrele de tratament al arsurilor, reprezintă o
ameninţare mai periculoasă pentru arsurile chimice
superficiale moderate şi severe, prin colonizarea frecventă a plăgii de către stafilococ şi pseudomonas.
Criteriile medicale pentru selectarea tratamentului ambulatoriu includ: 1) absenţa complicaţiilor; 2) echilibrul lichidian complet; 3) starea generală
stabilă; 4) posibilitatea asigurării unei alimentaţii
adecvate; 5) toleranţa adecvată la durere.
Părinţii pacientului trebuie să manifeste cooperare şi să fie capabili să asigure recomandările
medicului. Criteriile pentru aprecierea „capacităţii
de cooperare” a părinţilor includ: asigurarea unei
igiene personale, abilitatea de a realiza schimbarea
pansamentului şi efectuarea complexului de exerciţii kinetoterapeutice, accesul la transport pentru
revenirea pacientului la consultaţii.
Principiile de bază pentru vindecarea arsurii
chimice sunt: păstrarea plăgii curate şi într-un mediu
umed. Agenţii chimioterapeutici topici puternici,
cum sunt mafenidul acetat (Sulfamylon) sau povidon-iodinul (Betadine), vor fi aplicaţi pe plăgile
minore de arsură. Antibioterapia sistemică este rar
indicată în tratamentul arsurilor minore, putând
predispune plaga la infecţii oportuniste ulterioare,
provocate de bacterii, fungi sau virusuri.
În mod normal, examinarea pacientului se face
de 2-3 ori pe săptămână. În cazul arsurilor chimice
superficiale, dar şi profunde, pacientul poate fi tratat
în ambulatoriu până când este posibilă efectuarea
exciziei primare şi grefarea. Un prognostic asupra
vindecării plăgii se poate face la 14 zile post-arsură.
Dacă plaga nu se vindecă în această perioadă, atunci
se va practica excizia primară şi grefarea în condiţiile
centrelor specializate. O arsură superficială va fi monitorizată până la acoperirea cu epiteliu, urmând a fi
reexaminată ulterior peste şase săptămâni, pentru a
aprecia starea cicatricelor postcombustionale.
Concluzii
1. Terapia adecvată prespitalicească este cheia
succesului pentru supravieţuirea copiilor cu arsuri
chimice. Evaluarea pacienţilor se va face luând în
considerare vârsta, sexul, localizarea şi suprafaţa
arsurii, patologiile asociate. Monitorizarea se va face
de către medicul de familie, iar la necesitate – de
medicul-chirurg.
2. Tratamentul ambulatoriu al arsurilor chimice
are ca scop vindecarea plăgii, confortul pacientului
şi recuperarea rapidă.
3. Rezultatul tratamentului arsurilor chimice
la copii depinde, în primul rând, de diagnosticul
corect, de acordarea asistenţei medicale adecvate
la locul accidentului şi de calitatea tratamentului
ambulatoriu, cu respectarea protocoalelor naţionale
de tratament al arsurilor.
4. Prognosticul vital este în general bun, cu
excepţia cazurilor în care leziunile sunt produse de
substanţe ce se absorb pe cale sistemică, determinând complicaţii grave. |
metadata.dc.relation.ispartof: | Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină: Al IV-lea Congres al medicilor de familie din Republica Moldova cu participare internaţională 16-17 mai 2018 Chișinău, Republica Moldova |
URI: | http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/1325 http://revistaspemm.md/wp-content/uploads/2019/05/1-275-762018c.pdf |
ISSN: | 1729-8687 |
Appears in Collections: | Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină Nr. 1-2 (75-76) / 2018
|
Items in DSpace are protected by copyright, with all rights reserved, unless otherwise indicated.
|