Biotipul gingival vizavi de expunerea implantelor pe parcursul perioadei de osteointegrare

Abstract

Rezumat. Expunerea spontană a implantelor pe parcursul fazei de vindecare pune în pericol integrarea lor. Scopul. Aprecierea influenţei biotipului gingiei asupra aparenţei şi frecvenţei expunerii spontane a implantelor. Material şi metode. în studiu au fost incluse 161 implante cu gingia vindecată per primam intenţionem şi platforma situată la nivelul corticalei. Grosimea gingiei a fost măsurată la calculator. Gradul de expunere a implantelor a fost apreciat conform clasiflcaţiei Tal H. Rezultate. Gingia supraimplantară integră a fost atestată la 69,94% implante. în grupul de implante acoperite cu gingie subţire expunerea a fost în 29,03 % cazuri, biotip mediu - 32% iar în grupul implantelor acoperite cu gingie biotip gros ea a fost atestată la 25% de implante. Concluzie. Rezultatele obţinute au demonstrat că, biotipul de gingie nu influenţează expunerea implantelor, atât la mandibulă (x2=4,69, gl=6, p>0,05), maxilă (x2=l,33, gl=6, p>0,05), cât şi per total (x2=2,34, gl=6, p>0,05).

Summary. Implant exposure during healing period endanger their osseointegration. Aim. Appreciation of gingival biotype influence on appearance and frequency of spontaneous implant exposure. Material and methods. The study included 161 implants with gingiva healed by primary intention and the platform situated at the crestal level. The thickness of gingiva was measured on computer. The implant exposure degree was assessed with Tal H. classification. Results. Sound gingiva above implants was assessed in 69.94% of implants. The exposure rate, in implants with thin gingiva, was 29.03%, in medium biotype - 32% and 25% in implants with thick gingiva onto them. Conclusion. The obtained results have shown that gingival biotype doesn’t influence the implant exposure rate neither in m andible (x2=4.69, gl=6, p>0.05), and maxilla ()(2=1.33, gl=6, p>0.05) nor overall (X2=2.34, gl=6, p>0.05)