Rezistența la antimicrobiene și formarea biofilmelor de către tulpinile de Staphylococus aureus izolate din biosubstratele clinice

Abstract

Introducere. Staphylococcus aureus este un microorganism frecvent izolat din infecţiile asociate asistenţei medicale. Incidența tot mai mare din ultimii ani, pe plan mondial, a infecțiilor bacteriene soldate cu eșec terapeutic se explică prin utilizarea nejustificată a antimicrobienelor și diseminarea factorilor de antibiorezistență. Rezistența în creștere a tulpinilor de Staphylococcus aureus la antimicrobiene, împreună cu rezistența la meticilină și formarea biofilmelor reprezintă probleme grave pentru terapia infecțiilor provocate de această specie. Scopul. Studiul realizat a elucidat determinarea rezistenței la antimicrobiene și a capacității de formare a biofilmelor a tulpinilor de Staphylococcus aureus izolate din biosubstrate clinice. Material și metode. A fost studiată sensibilitatea la antimicrobiene a 164 de tulpini de Staphylococcus aureus izolate din diverse biosubstrate clinice. Produsele patologice au fost însămânțate pe medii de cultură selective și neselective, iar identificarea s-a făcut pe baza caracterelor de cultură, morfotinctoriale, a prezenței coagulazei și a proprietăților biochimice. Sensibilitatea la antibiotice a fost determinată prin metoda difuzimetrică Kirby-Bauer și sistemul VITEK 2 COMPACT. Metodologia determinării și interpretarea sensibilității la antibiotice au fost realizate standardizat, respectând ghidurile EUCAST. Producerea biofilmului de către tulpinile de S. aureus a fost determinată cantitativ, utilizând metoda microtitrării. Rezultate. În rezultatul cercetării am constatat că tulpinile de S. aureus au manifestat un grad înalt de rezistenţă la fluorochinolone (ciprofloxacină – 69,5%; levofloxacină – 58,5%) şi macrolide lincosamide streptogramine (eritromicină – 56,1%). O sensibilitate mai înaltă a tulpinilor de S. aureus a fost înregistrată la tetracicline (tetraciclina – 94,5%), amfenicoli (cloramfenicol – 90,2%) şi oxazolidone (linezolid – 80,5%). De remarcat este faptul că nici o tulpină de S. aureus nu a prezentat rezistenţă la vancomicină. 71 (43,3%) dintre tulpinile analizate au prezentat rezistenţă la meticilină şi 93 (66,7%) au fost sensibile la acest preparat. Tulpinile meticilin-rezistente de S. aureus au manifestat o rezistenţă mai înaltă la toate grupele de preparate în comparaţie cu tulpinile meticilino sensibile. Din cele 164 de tulpini clinice de S. aureus, 67 (40,8%) au produs biofilm detectabil, iar 97 (59,2%) nu au produs biofilm. În ceea ce privește statutul de biofilm, 24 (40,8%) de tulpini au produs biofilm puternic aderent, 28 (41,8%) – biofilm moderat aderent şi 15 (22,4%) – biofilm slab aderent. Un nivel mai înalt de rezistență a fost înregistrat la tulpinile de S. aureus producătoare de biofilm comparativ cu nonproducătoare. Concluzii. Rezultatele studiului denotă o capacitate înaltă de formare a biofilmelor la tulpinile clinice de S. aureus și predominarea ratei înalte de rezistență la antimicrobiene. Datele obținute atestă o corelaţie puternică între formarea de biofilme și paternurile de rezistență la antimicrobiene. Implementarea testelor relevante pentru determinarea sensibilității la antimicrobiene a tulpinilor producătoare de biofilme vor îmbunătăți managementul cazurilor de infecții provocate de aceste microorganisme și vor facilita dezvoltarea strategiilor fezabile pentru prevenirea răspândirii lor.