Condiționarea ischemică la distanță la pacienții cu accident vascular cerebral cardioembolic

Abstract

Introducere. S-au analizat premisele fenomenului de condiționare ischemică la distanță (CoID) și acțiunea acestuia asupra accidentului vascular cerebral ischemic cardioembolic (AVCCE), ultimul prezentând consecințe dezastruoase din cauza capacitaților și resursele insuficiente pentru a proteja creierul, atunci când se instituie un ictus. Scopul lucrării. Studierea fenomenului de condiționare ischemică la distanță declanșat la pacienții cu AVCCE pentru a identifica eficiența clinică și siguranța procedurii. Material și metode. 92 de pacienți cu AVC ischemic cardioembolic au fost divizați în: lot 1- 46 pacienți cu AVCCE supuși procedurii de CoID versus lot 2- 46 pacienți cu AVCCE, fără procedura de CoID. Conform obiectivului s-au măsurat indicatori de rezultat clinic a scalei NIHSS la înrolare, după procedura de CoID (la cei fără procedură, la ziua 3) și la externare. S-au analizat diferențele statistice între loturile de cercetare la intervale stabilite de timp și analiza seriilor temporale. S-au analizat indicatori de rezultat funcțional precum scala modificată Rankin și indicele de activitate zilnică Barthel la intervale stabilite de timp: externare, 1, 3, 6 luni. Rezultate. Nu au fost înregistrate diferențe statistice semnificative în severitatea AVC la internare, ziua 3 și externare. În lotul 1 au fost diferențe statistic semnificative ale scalei NIHSS înainte și după procedura de CoID. Rata de complicații relaționate AVC-lui, mortalitatea și recurență nu a prezentat diferențe statistic semnificative. Analiza gradului de dizabilitate și dependență funcțională la 1, 3 și 6 luni a prezentat diferențe statistic semnificative între grupe, demonstrând indicatori funcționali mai favorabili în lotul 1. Concluzii. Procedura CoID poate influența favorabil severitatea AVCCE, este inofensivă și necesită cercetări ulterioare pentru elucidarea mecanismelor de acțiune.

Background. The premises of remote ischemic conditioning (RIC) and its impact on cardioembolic stroke have been analyzed, as the stroke leads to devastating consequences due to inadequate capacities and insufficient resources to protect the brain during a stroke. Objective of the study. The study aimed to analyze and evaluate the clinical effectiveness and safety of remote ischemic conditioning triggered in patients with cardioembolic ischemic stroke. Material and methods. 92 patients with cardioembolic ischemic stroke were divided into two groups: Group 1 (46 patients) underwent RIC procedure, while Group 2 (46 patients) did not receive RIC. The study assessed clinical outcomes using the National Institute of Health Stroke Scale (NIHSS) at enrollment, after RIC (for those without the procedure, at day 3), and at discharge. Statistical differences between the research groups were analyzed at predefined time intervals, including functional outcomes measured by the modified Rankin Scale and daily activity index (Barthel scale) at discharge, 1, 3, and 6 months. Results. The severity of ischemic stroke did not show statistically significant differences at admission, day 3, or discharge. However, in Group 1, there were statistically significant differences in the NIHSS scale scores before and after the RIC procedure. Complication rates related to stroke such as mortality, and recurrence did not exhibit statistically significant differences. The analysis of disability and functional dependence at 1, 3, and 6 months revealed statistically significant differences between the groups, demonstrating more favorable functional indicators in Group 1. Conclusion. The RIC procedure may have a favorable impact on the severity of cardioembolic stroke, it is safe, but further research is needed to understand its underlying mechanisms of action.