Tulburările depresive la pacienții cu diabet zaharat

Abstract

Introducere. Tulburările depresive sunt frecvent comorbide cu diabetul zaharat, afectând negativ evoluția bolii și calitatea vieții. Studiile indică o prevalență crescută a depresiei în rândul acestora, iar relația dintre cele două condiții este complexă, implicând factori biologici, psihologici și sociali. Scopul lucrării. Studierea comorbidității tulburărilor depresive cu diabetul zaharat, identificând particularitățile clinico-evolutive și de tratament. Material și metode. S-a efectuat analiza a 23 surse publicate în perioada 2014-2024, utilizându-se bibliotecile electronice PubMed, ScienceDirect, Psychiatry Research, Journals of the American Medical Association (JAMA). Rezultate. Tulburările depresive la pacienții cu diabet zaharat au o prevalență estimată între 40-50%, iar evoluția depresiei contribuie major la mortalitatea prin suicid estimată între 5-10%. Conform studiilor, disfuncția metabolică din cadrul diabetului zaharat și modificările cerebrale afectează funcția neuropsihică, crescând riscul de depresie. Astfel, depresia agravează controlul glicemic și scade calitatea vieții, afectând conformitatea la tratament. Această interacțiune complexă evidențiază managementul unei strategii terapeutice integrate, esențială pentru optimizarea gestionării concomitente a ambelor afecțiuni. Concluzii. Prezența depresiei în diabetul zaharat necesită implementarea unei gestionări complexe și multidisciplinare, esențiale pentru îmbunătățirea prognosticului, sănătății generale și aderenței la tratament, contribuind astfel la reducerea riscurilor și a complicațiilor asociate.

Background. Depressive disorders are frequently comorbid with diabetes, negatively affecting the course of the disease and quality of life. Studies indicate an increased prevalence of depression among them, and the relationship between the two conditions is complex, involving biological, psychological and social factors. Objective of the study. Studying the comorbidity of depressive disorders with diabetes, identifying clinical-evolutionary and treatment peculiarities. Material and methods. The analysis of 23 sources published in the period 2014-2024 was carried out, using the electronic libraries PubMed, ScienceDirect, Psychiatry Research, Journals of the American Medical Association (JAMA). Results. Depressive disorders in patients with diabetes mellitus have an estimated prevalence between 40-50%, and the progression of depression significantly contributes to suicide mortality estimated between 5-10%. According to studies, metabolic dysfunction in diabetes mellitus and cerebral changes affect neuropsychic function, increasing the risk of depression. Thus, depression exacerbates glycemic control and decreases quality of life, affecting therapy compliance. This complex interaction highlights the management of an integrated therapeutic strategy, essential for optimizing the concurrent control of both conditions. Conclusion. The presence of depression in diabetes mellitus requires the implementation of a complex and multidisciplinary management, essential for improving prognosis, overall health, and treatment adherence, thereby contributing to reducing associated risks and complications.