Tulburări psihotice în perioada menopauzei. Aspecte etiopatogenetice și clinico-evolutive

Abstract

Introducere. Psihoza în menopauză prezintă un risc de apariție a diferitor tulburări psihice și psihotice la rând de cele hormonale și somatice. Menopauza reprezintă încetarea permanentă a menstruației cu pierderea dezvoltării foliculilor ovarieni. Este considerată a fi instalată când sunt omise douăsprezece cicluri menstruale. Scopul lucrării. Analiza noțiunilor teoretice din domeniul psihiatriei pentru evidențierea aspectelor etiopatogenetice de bază în declanșarea primară a tulburărilor postmenopauză. Elucidarea simptomaticii și a particularităților clinico-evolutive ale psihozelor postmenopauză. Material și metode. Sa efectuat studiul literaturii de specialitate în ultimii 2 ani pentru depistarea factorilor ce duc la dezvoltarea și manifestarea diferitor stări psihotice postmenopauză conform datelor statistice. Rezultate. Studiile efectuate au arătat un risc crescut de depresie în timpul perimenopauzei, cu risc mai scăzut în timpul anilor de postmenopauză. Insomnia apare la 40-50% dintre femei în timpul trecerii la menopauză, dintre care 30 % sunt predispuse pentru anxietate, stres și simptome depresive. Panica este frecventa in perimenopauză. Tabloul clinic al psihozei postmenopauză se manifestă prin debut destul de lent al simptomelor psihotice incluzând confuzie, lipsa energiei, afectarea atenției, tulburări de somn, modificări ale greutății, modificări ale libidoului. Cauza principală este datorată fluctuațiilor și a declinului nivelului de estrogen. Perioada de premenopauză este o perioadă de stres pentru pacienți, iar modificările fiziologice sunt deosebit de acute în această perioadă. În cazurile de durată tulburările postmenopauză pot dezvolta episoade de depresie severă. Concluzii. Psihoza postmenopauză constituie o urgență medicală și necesită o intervenție rapidă, precum și o evaluare medicală cuprinzătoare și un management multidimensional în plan somatic, endocrinologic și psihiatric.

Introduction. Psychosis during menopause presents a risk of developing various psychiatric and psychotic disorders due to hormonal and somatic changes. Menopause signifies the permanent cessation of menstruation with the loss of ovarian follicle development. It is considered to have occurred when twelve menstrual cycles are missed. Objective: Analysis of theoretical concepts in psychiatry to highlight the basic etiopathogenetic aspects in the onset of postmenopausal disorders. Elucidation of the symptoms and clinical-evolutionary peculiarities of postmenopausal psychoses. Material and methods: A literature review was conducted over the past 2 years to identify factors contributing to the development and manifestation of various postmenopausal psychiatric conditions based on statistical data. Results. Studies have shown an increased risk of depression during perimenopause, with a lower risk during the postmenopausal years. Insomnia occurs in 40-50% of women during the menopausal transition, with 30% predisposed to anxiety, stress, and depressive symptoms. Panic attacks are frequent during perimenopause. The clinical picture of postmenopausal psychosis manifests with a rather slow onset of psychotic symptoms including confusion, lack of energy, attention impairment, sleep disturbances, weight changes, and libido alterations. The main cause is attributed to fluctuations and decline in estrogen levels. The premenopausal period is a stressful time for patients, and physiological changes are particularly acute during this period. Prolonged postmenopausal disorders can lead to episodes of severe depression. Conclusions. Postmenopausal psychosis constitutes a medical emergency and requires rapid intervention, comprehensive medical evaluation, and multidimensional management encompassing somatic, endocrinological, and psychiatric aspects.