Tehnici de anastomoze și reconstrucții vasculare la grefa renală anomalică

Abstract

Introducere. Anomaliile vasculare renale, cândva considerate contraindicații majore pentru transplantul renal, devin acum mai acceptate, având în vedere numărul limitat de donatori și dezvoltarea tehnicilor chirurgicale. Scopul lucrării. Cercetarea literaturii de specialitate și identificare tehnicilor de anastomoze și reconstrucții vasculare la grefa renală anomalică. Material și metode. A fost realizat un studiu bibliografic prin revizuirea literaturii de specialitate publicată pe parcursul ultimilor 15 ani, utilizând platformele, PubMed, ScienceDirect, Google Scholar, UpToDate. În motoarele de căutare au fost utilizate cuvintele: ,,grefa renală”, ,,anomalii vasculare”, ,,reconstrucții vasculare”. În studiu au fost incluse articolele care corespundeau criteriilor de selectare. Rezultate. Cele mai frecvente anomalii vasculare ale grefei renale sunt pediculii renali multipli. Pentru două artere de calibru similar, se utilizează anastomoza latero-laterală „în țeavă de pușcă”, urmată de anastomoză termino-terminală sau termino-laterală. Dacă arterele au calibre diferite, cea mică este anastomozată termino-lateral cu cea mare. În cazul unui anevrism al arterei renale, se face rezecția sacului anevrismal și suturarea colului sau rezecția cu o porțiune de arteră și reconstrucția ulterioară. Pentru alungirea venei renale drepte scurte, vena cavă este secționată deasupra și sub venele renale și suturată. În cazul unui inel venos periaortic, se secționează și se suturează venele superioară și inferioară pentru a forma o singură venă. Concluzii. Rezultatele subliniază necesitatea personalizării procedurilor chirurgicale în funcție de anomaliile vasculare. De la anastomoze precise pentru artere similare, la reconstrucții pentru anevrisme și vene scurte, soluțiile variate evidențiază flexibilitatea abordărilor chirurgicale moderne în transplantul renal.

Background. Renal vascular anomalies, once considered major contraindications for kidney transplantation, are now becoming more accepted due to the limited number of donors and advancements in surgical techniques. Objective of the study. To review the literature and identify techniques for anastomoses and vascular reconstructions in anomalous renal grafts. Material and methods. A bibliographic study was conducted by reviewing specialized literature published over the last 15 years, using the platforms PubMed, ScienceDirect, Google Scholar, and UpToDate. The words used in search engines were: “renal graft,” “vascular anomalies,” and “vascular reconstructions.” Articles that met the selection criteria were included in the study. Results. The most common vascular anomalies in renal grafts are multiple renal pedicles. For two arteries of similar caliber, a side-to-side “double barrel” anastomosis is used, followed by end-to-end or end-to-side anastomosis. If the arteries have different calibers, the smaller one is anastomosed end-to-side with the larger one. In the case of a renal artery aneurysm, resection of the aneurysmal sac and suturing of the neck or resection with a portion of the artery and subsequent reconstruction is performed. To lengthen a short right renal vein, the vena cava is sectioned above and below the renal veins and sutured. In the case of a periaortic venous ring, the superior and inferior veins are cut and sutured to form a single vein. Conclusion. The results highlight the necessity of personalizing surgical procedures based on vascular anomalies. From precise anastomoses for similar arteries to reconstructions for aneurysms and short veins, the varied solutions emphasize the flexibility of modern surgical approaches in kidney transplantation.