Analiza Penn și Yonsei în diagnosticul endognației de maxilar

Abstract

Introducere. Analiza Penn și Yonsei sunt utilizate în diagnosticul endognației de maxilar pentru a evalua și cuantifica dimensiunile și relațiile anatomice ale maxilarului superior în raport cu arcada inferioară. Scopul lucrării. Evaluarea dezvoltării maxilarului, discrepanțele transversale și planificarea dispozitivului ortodontic de expansiune. Material și metode. În acest studiu s-a inclus pacienți cu endognații de maxilar în dentiție mixtă. Pentru diagnostic s-a utilizat CBCT-ul pacienților. Cu ajutorul soft-lor specializate de diagnostic Ondemand și Dolphin s-a implementat analizele Penn și Yonsei. Rezultatele acestor metode s-au folosit pentru a obține o evaluare coprehensivă a maxilarului, ceea ce ne permite stabilirea unui diagnostic precis și plan de tratament personalizat la pacienții cu endognație. Rezultate. S-a stabilit că severitatea malocluziei în concordanță cu dezvoltarea maxilarului în plan transversal. Rezultatele au indicat trei grade de severitate, ușor, mediu si ridicat. Pentru pacienții cu gradul ușor s-a optat pentru aparate funcționale mobilizabile de expansiune de maxilar. Pentru pacienții cu gradul mediu de discrepanță s-a optat pentru aparate fixe, disjunctoare. Rezultatele cu grad de severitate ridicată li s-a propus disjunctoare fixe cu blocuri de acrilat pe alveole. Concluzii : Alegerea tipului de dispozitiv ortodontic va depinde de fiecare situație clinică. De la ușor spre sever se optează pentru aparate mobilizabile sau aparate fixe cu diverse individualizări de construcție.

Introduction. The Penn and Yonsei analysis are used in the diagnosis of maxillary endognathia to evaluate and quantify the dimensions and anatomical relationships of the upper jaw in relation to the lower arch. The purpose of the work: Evaluation of jaw development, transverse discrepancies and planning of the orthodontic expansion device. Material and methods: In this study, patients with maxillary endognaths in mixed dentition were included. The patients’ CBCT was used for diagnosis. Penn and Yonsei analyzes were implemented with the help of Ondemand and Dolphin specialized diagnostic software. The results of these methods were used to obtain a comprehensive evaluation of the jaw, which does not allow the stabilization of a precise diagnosis and personalized treatment plan in patients with endognathia. Results. It was established that the severity of the malocclusion in accordance with the development of the jaw in the transverse plane. The results indicated three degrees of severity, mild, medium and high. For patients with a mild degree, mobile functional jaw expansion appliances were chosen. For patients with an average degree of discrepancy, fixed devices, circuit breakers were chosen. High-severity results were proposed fixed breakers with acrylate blocks on the alveoli. Conclusions. The choice of the type of orthodontic device will depend on each clinical situation. From mild to severe, mobile devices or fixed devices with various individualized constructions are opted for.