Principii de tratament ale leziunilor carioase subgingivale

Abstract

Introducere. Leziunile carioase subgingivale prezintă o provocare pentru medicii stomatologi, iar tratamentul este tehnic sensibil. Există mai mulți factori a fi luați în considerație și unul dintre ei este conceptul de spațiu biologic. Înțelegerea și respectarea acestuia sunt esențiale pentru gestionarea cu succes a leziunilor carioase subgingivale și pentru păstrarea sănătății parodontale. Scopul lucrării. Analiza principiilor de tratament ale leziunilor carioase subgingivale. Material și metode. În cadrul studiului a fost efectuată examinarea a 10 pacienți, 4 bărbați și 6 femei, cu vârste cuprinse între 24-66 de ani. Examenul clinic și paraclinic au stabilit diagnosticul de carie subgingivală la 26 de dinți. Dinții au fost împărțiți în 2 grupe: grupa A a fost tratată prin procedura de restaurare cu compozit și retracția țesuturilor moi care s-a realizat cu ață de retracție, pene interdentare, bandă de teflon și coferdam. Grupul B a fost tratat prin procedura de restaurare cu compozit și ablația țesuturilor moi. Rezultate. Din cei 26 de dinți incluși în studiu, 15 (57,7%) au fost tratați prin retracția țesuturilor moi și 11 (42,3%) prin ablația țesuturilor moi (alungire coronară, gingivectomie, elevare marginală profundă). Din 26 de dinți cu carii subgingivale, 14 au prezentat carii profunde, 12 carii medii. Procedura de restaurare prin retracția țesuturilor moi a avut mai puține complicații decât metodele de ablație în ceea ce privește nivelurile de sensibilitate post-operatorie. 16 dinți nu au prezentat acuze, 6 dinți au prezentat sensibilitate la iritanți termici timp de 1 zi și 4 dinți - sensibilitate timp de 2 zile. Concluzii. Retracția și ablația țesuturilor moi reprezintă etape în tratamentul leziunile carioase subgingivale, dar în cele din urmă este decizia clinicianului privitor la metoda aplicată. În cazurile mai complexe care implică impactul asupra țesuturilor moi, leziunile carioase subgingivale pot determina necesitatea alungirii coroanei sau a gingivectomiei.

Background. Subgingival carious lesions present a particularly challenging for dental practitioner and the treatment is highly technique sensitive. There are more factors to consider and one of them is the concept of biological width. Understanding and respecting are essential for successful management of subgingival carious lesions and preserving the health of the periodontium. Objective of the study. To analyze treatment approaches of subgingival carious lesions. Material and methods. In the study it was performed the examination of 10 patients, 4 men and 6 women, between the ages of 24-66. Clinical and paraclinical examination have established the diagnosis of subgingival carries for 26 teeth. The teeth were divided into 2 groups: group A was treated by restorative procedure with the soft tissue retraction which was done with cords, wedges, teflon tape and rubber dam. Group B was treated by restorative procedure with soft tissue ablation. Results. Out of the 26 teeth included in the study, 15 (57.7%) were treated using soft tissue retraction and 11 (42.3%) with soft tissue ablation (crown lengthening, gingivectomy, deep marginal elevation). Of 26 teeth with subgingival caries, 14 presented deep caries, 12 medium caries. Soft tissue retraction had fewer complications than the soft tissue ablation methods when compared with post-operative sensitivity levels. 16 teeth didn’t present some complaints, 6 teeth has presented sensitivity to thermal irritants for 1 day and 4 tooth – sensitivity for 2 days. Conclusion. Soft tissue retraction and ablation should be used to treat subgingival carious lesions but are ultimately decided by the clinician which method should be applicable. In more complex cases involving impingement on soft tissue, subgingival carious lesions may lead to the use of crown lengthening and gingivectomy as well.