Zâmbetul gingival – etiologie, diagnostic, metode de tratament

Abstract

Introducere. Zâmbetul gingival presupune expunerea excesivă a gingiei în timpul zâmbetului. Etiologia zâmbetului gingival este diversă, iar uneori se pot asocia doi sau mai mulți factori (extruzie dentoalveolară, exces de creștere vertical a maxilei, buza superioară scurtă sau hipermobilă, erupție pasivă alterată, hiperplazie gingivală). Scopul lucrării. Analiza literaturii de specialitate cu privirea la etiologia zâmbetului gingival, stabilirea diagnosticului și planului de tratament. Material și metode. Review-ul bibliografic analitic și descriptiv al articolelor listate în bazele de date științifice PubMed, EMRO, ResearchGate. Rezultate. Investigațiile necesare pentru a diagnostica un zâmbet gingival și etiologia acestuia includ analiza facială frontală și laterală, analiza statică și dinamică a buzelor, linia buzelor, distanța interlabială, expunerea incisivilor în repaos și examenul parodontal complex. De asemenea, pot fi necesare radiografii orale și analize cefalometrice. Conform datelor bibliografice, toate anomaliile dento-maxilare pot fi asociate cu zâmbet gingival, însă cel mai frecvent se evidențiază în ocluzia deschisă. De asemenea, s-a accentuat că factorul etiologic principal este excesul de creștere al maxilarului superior. Modalitățile de tratament variază în funcție de etiologie. Opțiunile de tratament mai puțin invazive includ: injectarea cu toxină botulinică, sau mai nou cu acid hialuronic; managementul chirurgical variază de la gingivectomie, repoziționarea modificată a buzei, la chirurgie ortognată. În cele din urmă, tratamentul ortodontic în sine poate fi suficient pentru tratamentul zâmbetului gingival. Concluzie. Tratamentul zâmbetului gingival este în strânsă corelație cu diagnosticul corect al etiologiei, întrucât cunoașterea etiopatogeniei sale va permite aplicarea unui tratament complex, interdisciplinar și individualizat.

Background. Gummy smile is characterized by excessive exposure of maxillary gingiva during smile. The etiology of gummy smile is diverse, and sometimes can be associated with two or more factors (dentoalveolar extrusion, vertical maxillary excess, short upper lip length or hypermobile upper lip, altered passive eruption, gingival hyperplasia). Objective of the study. Analysis of the specialty literature regarding the etiology of gummy smile, establishing the diagnosis and treatment plan. Material and methods. The analytical and descriptive bibliographic review of the articles listed in the scientific databases PubMed, EMRO, ResearchGate. Results. The investigations needed to diagnose a gummy smile, and its etiology include frontal and lateral facial analysis, static and dynamic lip analysis, lip line, interlabial distance and display of incisors at rest, and complete periodontal examination. Also, may be needed oral radiographs and cephalometric analysis. According to the bibliographic data, all dento-maxillary anomalies can be associated with gummy smile, but the most common one is open bite. It was also emphasized that the main etiological factor is vertical maxillary excess. The treatment modalities vary according to the etiology of the gummy smile. Less invasive treatment options include botulin toxin injection and a newer alternative – hyaluronic acid injection; the surgical management ranges from gingivectomy, modified lip repositioning, to orthognathic surgery. Finally, orthodontic treatment by itself may be sufficient to resolve some cases of gummy smile. Conclusion. The treatment of the gingival smile is in close correlation with correct diagnosis of the etiology, since the knowledge of its etiopathogenesis will allow the application of a complex, interdisciplinary and individualized treatment.