Modificările degenerative condiliene în plan sagital la pacienți cu dereglări temporomandibulare

Abstract

Introducere. Dereglările temporomandibulare (DTM) sunt însoțite de variate variante morfologice și modificări degenerative la nivelul condilului mandibular, însă nu este pe deplin elucidată influența partea dominantă a corpului și severitatea DTM. Scopul lucrării. Determinarea frecvenței diferitor modificări osoase la nivel de condil mandibular în plan sagital la pacienți cu DTM, în funcție de lateralitatea investigării. Material și metode. Au fost examinate 160 de ATM-uri la pacienți dreptaci cu diagnostic de dereglări temporomandibulare, în baza CBCT (computer tomografie cu fascicol conic). Pe secțiuni calibrate, au fost evaluată prezența modificărilor la nivel de condil în plan sagital (clasificarea Koyama-Gorurgoz) cu compararea statistică (test chi-pătrat, comparații în perechi Wald) în funcție de lateralitatea investigării. Rezultate. Nu s-au observat diferențe semnificative în funcție de lateralitate (p > 0.05), cea mai înaltă frecvență fiind observată pentru aplatizări condiliene (62.5% - ATM dreapta, 55.0% - ATM stânga), celelalte tipuri de modificări degenerative (osteofit, scleroză, chist subcondral, eroziune) au avut o frecvență relativ redusă (6.25-16.25% cazuri). După numărul de modificări degenerative, erau mai frecvent întâlnite cazuri cu modificări solitare (42.5/38.75%), sau în asociere de 2 modificări (16.25/20%), însă fără diferențe statistic semnificative. Concluzii. Rezultatele arată că în ciuda unor ușoare tendințe de identificare mai frecvent a modificărilor degenerative pe partea dominantă față de cea controlaterală, acestea nu ating semnificația statistică (p > 0.05), astfel nu s-a confirmat influență criteriului de lateralitate.

Background. Temporomandibular disorders (TMD) are accompanied by various morphological variants and degenerative changes at the level of the mandibular condyle, but the influence of the dominant part of the body on the severity of TMD are not fully elucidated. Objective of the study. To determine the frequency of different bone changes at the level of the mandibular condyle in the sagittal plane in patients with TMD, depending on the laterality of the investigation. Material and methods. 160 TMJs were examined in right-handed patients diagnosed with temporomandibular disorders, based on CBCT (cone beam computed tomography). On calibrated sections, the presence of changes at the level of the condyle in the sagittal plane was evaluated (Koyama-Gorurgoz classification) with statistical comparison (chi-square test, Wald pairwise comparisons) depending on the laterality of the investigation. Results. No significant differences were observed according to laterality (p > 0.05), the highest frequency being observed for condylar flattening (62.5% - right TMJ, 55.0% - left TMJ), the other types of degenerative changes (osteophyte, sclerosis, subchondral cyst, erosion) had a relatively low frequency (6.25-16.25% cases). According to the number of degenerative changes, there were more frequent cases with solitary changes (42.5/38.75%), or in association of 2 changes (16.25/20%), but without statistically significant differences. Conclusion. The results show that despite slight tendencies of a more frequent identification of degenerative changes on the dominant side compared to the contralateral side, they do not reach statistical significance (p > 0.05), thus the impact of the laterality criterion was not confirmed.