Sindromul algic la pacienți cu dereglări temporomandibulare degenerative

Abstract

Introducere. Boala degenerativă articulară (BDA) este un subtip de dereglare temporomandibulară, caracterizat prin degenerarea elementelor sistemului articular, cu o prevalență de 10% în populația adultă. Sindromul algic asociat este insuficient studiat privind intensitatea, frecvența și extinderea de manifestare la persoanele afectate de BDA. Scopul lucrării. Identificarea aspectelor sindromului algic cu manifestare diferită la pacienți cu forme diferite de dereglări temporomandibulare (degenerative/miogen-artrogene). Material și metode. Au fost examinați 29 de pacienți cu BDA și 51 pacienți cu dereglări temporomandibulare miogen-artrogene (diagnostic prestabilit în baza DC/ TMD). Experiența durerii a fost evaluată prin măsurarea intensității durerii (GCPS 2.0), frecvența/durata (SSI), gradul de sensitizarea centrală (CSI-9), extinderea durerii (WPI). Analiza statistică a datelor s-a bazat pe testul Mann-Whitney. Rezultate. Structura tabloului clinic la pacienți cu BDA față de cei cu dereglări miogen-artrogene reprezintă un spectru variat de expresie diferită a descriptorilor durerii, cu o tendință de agravare a experienței durerii la nivel de articulație temporomandibulară. Frecvența durerilor articulare este statistic semnificativ mai înaltă la pacienții cu BDA (p = 0.036). Nu s-au observat diferențe semnificative privind extinderea durerilor extra-stomatognatic. Concluzii. Rezultatele reconfirmă ipotezele din literatura de specialitate despre suprapunerea și intercalarea frecventă a formelor miogen-artrogene cu cele degenerative, acestea de fapt reprezentând probabil faze diferite ale aceluiași proces continuu destructiv la nivel de articulație temporomandibulară.

Background. Degenerative joint disease (DJD) is a subtype of temporomandibular disorder, characterized by degeneration of the elements of the joint system, with a prevalence of 10% in the adult population. The associated pain syndrome is insufficiently studied regarding the intensity, frequency and extent of manifestation in people affected by DJD. Objective of the study. Identifying the aspects of the pain syndrome with different manifestations in patients with different forms of temporomandibular disorders (degenerative/myogenous-arthrogenous). Material and methods. 29 patients with DJD and 51 patients with myogenous-arthrogenous temporomandibular disorders (diagnosis based on DC/TMD) were examined. Pain experience was assessed by measuring pain intensity (GCPS 2.0), frequency/duration (SSI), degree of central sensitization (CSI-9), extent of pain (WPI). Statistical analysis of the data was based on the Mann-Whitney test. Results. The structure of the clinical picture in patients with BDA compared to those with myogenous-arthrogenous disorders represents a varied spectrum of different expression of pain descriptors, with a tendency of worse pain experience at the level of the temporomandibular joint. The frequency of joint pain is statistically significantly higher in BDA patients (p = 0.036). No significant differences were observed regarding the extent of extra-stomatognathic pain. Conclusion. The results reconfirm the hypotheses from the specialized literature about the overlapping and frequent intercalation of the myogenous-arthrogenous forms with the degenerative ones, thus these may actually represent different phases of the same continuous destructive process at the level of the temporomandibular joint.