ANALIZA DIGITALĂ A OCLUZIEI LA PACIENȚI CU DEREGLĂRI TEMPOROMANDIBULARE

Abstract

Introducere. Aspectele ocluzale sunt un component important al evaluării clinice a pacienților cu dereglări temporomandibulare, fiind utilizat instrumentariu diferit (hârtii de articulații, folii), cât și în ultimii ani, o mai largă răspândire capătă sistemele digitale de evaluare ocluzală. Scopul studiului. Investigarea comparativă a preciziei diferitor metode de evaluare a ocluziei la pacienți cu dereglări temporomandibulare. Material și metode. Au fost înregistrate contactele ocluzale la 10 pacienți cu dereglări temporoman dibulare prin intermediul a 3 metode diferite (hârtii de articulație, folii de articulație și sistemul digital OccluSense) prin testări repetate. Diferențele dintre testări au fost inves tigate prin testul statistic Kruskall-Wallis. Rezultate. A fost observate o diferență semnificativă între sensibilitatea materialelor de înregistrate testate (p <.001).Sensibilitatea ma terialelor de înregistrare ocluzală este asociată cu numărul de testări (p <.001), ceea ce relevă că testarea repetată con duce la pierderea acurateței de înregistrare. Sistemul digital de evaluare ocluzală a fost cel mai puțin afectat de testarea repetată (p <.01). Concluzie. Rezultatele preliminare indică că realizarea testărilor unice, în special a celor digitale permit obținerea unei analize ocluzale mai precise la pacienți cu dereglări temporomandibulare.

Introduction. Occlusal aspects are an important component of the clinical evaluation of patients with temporomandibular disorders, being assessed with different instruments (articulating papers, foils), and in recent years, digital occlusal evaluation systems have become more widespread. Aim of the study. Comparative investigation of the accuracy of different methods of occlusion assess ment in patients with temporomandibular disorders. Material and methods. Occlusal contacts were recorded in 10 patients with temporomandibular disorders by means of 3 different methods (articulating papers, articulating foils and the OccluSense digital system) through repeated testing. Differences between recordings were investigated by the Kruskall-Wallis statistical test. Results. A significant difference was observed between the sensitivity of the recording materials tested (p < .001). The sensitivity of the occlusal recording materials is associated with the number of tests (p < .001), which reveals that repeated testing leads to loss of accuracy of registration. The digital occlusal assessment system was least affected by repeated testing (p < .01). Conclusion. The preliminary results indicate that the realization of single tests, especially the digital ones, allow obtaining a more precise occlusal analysis in patients with temporomandibular disorders.