Aspecte ale educației lingvistice medicale în contextul didacticii postmoderne

Abstract

Introducere. Educația lingvistică modernă prezintă două situații ale demersului educațional: cea lingvistică și cea extralingvistică, astfel „vorbirea, limbajul, dialogul sunt valori individuale, iar limba și comunicarea reprezintă valori sociale, extraindividuale”. Exigența calității procesului educațional ne îndeamnă să regândim actul educațional lingvistic al cadrului didactic universitar astfel încât metodele și strategiile didactice utilizate să fie cu preponderență centrate pe cel ce învață – medicinistul. Scopul lucrării rezidă în elucidarea celor mai eficiente strategii și metode de predare-învățare-evaluare pentru a eficientiza demersul educațional în domeniul însușirii eficace a terminologiei medicale și a achiziționa competențe interpersonale de comunicare medic-pacient. Material și metode. În studiul respectiv au fost aplicate următoarele metode de cercetare: analiza, sinteza, deducția, observarea prin consultarea unui șir de publicații vizând aplicarea metodelor și strategiilor în practica didactică a predării-învățării-evaluării competențelor de comunicare. Rezultate. Cele mai utilizate metode didactice sunt: expunerea, descrierea, explicația, etc. care dezvoltă abilitățile de comunicare orală, de înțelegere și utilizare a termenilor medicali în contexte specifice. Pe când demonstrația, conversația/discuția/dialogul, dezbaterea etc. au caracter aplicativ, dezvoltă gândirea logică, formând deprinderi practice de comunicare, de a pune întrebări, a propune soluții și a argumenta răspunsurile. Concluzii. Valoarea metodelor sau strategiilor didactice sunt dictate de modalitatea în care sunt aplicate pentru a atinge obiectivele instruirii. Toate metodele didactice moderne stimulează comunicarea, creativitatea, independența în gândire și acțiune, descoperirea ideilor inventive, însă succesul realizării actului educațional depinde nu numai de creativitatea profesorului de a combina aceste metode, dar și de deschiderea și receptivitatea mediciniștilor.

Background. Modern linguistic education presents two situations of the educational approach: linguistic and extralinguistic, thus “speech, language, dialogue are individual values, and language and communication represent social, extra-individual values”. The requirement of the educational process quality urges us to rethink the linguistic educational act of the university teaching staff so that the didactic methods and strategies used are predominantly centered on the learner - the medical student. Objective of the study is to elucidate the most effective strategies and methods of teaching-learning-evaluation to streamline the educational approach in the field of effective acquisition of medical terminology and to acquire interpersonal doctor-patient communication skills. Material and methods. The following research methods were applied in the study: analysis, synthesis, deduction, observation by consulting a series of publications regarding the use of methods and strategies in the didactic practice of teaching-learning-evaluation communication skills. Results. The most used didactic methods are exposition, description, explanation, etc. that develop oral communication skills, understanding and use of medical terms in specific contexts. While demonstration, conversation/discussion/dialogue, debate, etc. have an applied character, develop logical thinking, forming practical communication skills, asking questions, proposing solutions and arguing the answers. Conclusion. The values of didactic methods or strategies are dictated by the way they are applied to achieve the objectives of the training. All modern didactic methods stimulate communication, creativity, independence in thinking and action, the discovery of inventive ideas, but the success of carrying out the educational act depends not only on the creativity of the teacher to combine these methods, but also on the openness and responsiveness of medical students.