Utilizarea rațională a preparatelor chimioterapice de sinteză

Abstract

Introducere. În contextul actual, în care numărul pacienților cu infecții severe cauzate de bacterii rezistente la medicamente antimicrobiene este în creștere, problema unei chimioterapii adecvate (eficiente și sigure) este deosebit de importantă. Utilizarea rațională a antibioticelor existente și dezvoltarea de noi generații sau clase de antibiotice reprezintă o prioritate esențială. Chimioterapicele de sinteză – precum sulfamidele, derivații naftiridinei și chinolonelor, nitroimidazolul, 8-oxichinolina, nitrofuranul, chinoxalina și tiosemicarbazona – au proprietăți antibacteriene, antifungice și antiprotozoice și sunt utilizate pe scară largă în tratamentul infecțiilor provocate de microorganismele patogene respective. Înțelegerea farmacocineticii și farmacodinamicii acestor substanțe permite o selecție rațională, combinarea lor cu alte medicamente și stabilirea unui regim de dozare optim pentru tratarea bolilor infecțioase. Scopul lucrării: Studiul literaturii de specialitate cu privire la utilizarea rațională a preparatelor chimioterapice de sinteză. Material și metode. O căutare sistemică a informației în bazele de date internaționale cu privire la utilizarea preparatelor chimioterapice de sinteză: Pubmed, Medline și Embase. Rezultate. Utilizarea rațională a chimioterapicelor de sinteză a adus rezultate semnificative în gestionarea infecțiilor, în special prin creșterea eficienței tratamentelor și reducerea dezvoltării rezistenței la agenții antimicrobieni. Printre cele mai notabile rezultate se numără: ♦ reducerea rezistenței microbiene, prin dozarea corectă și asocierea optimă cu alte medicamente, chimioterapicele de sinteză au contribuit la limitarea apariției rezistenței microbiene, ceea ce îmbunătățește răspunsul pe termen lung al organismului la tratamente. ♦ scăderea efectelor adverse: o utilizare atentă și rațională reduce efectele adverse și toxicitatea asociată tratamentelor, minimizând riscurile pentru pacient și îmbunătățind tolerabilitatea. ♦ eficiența în tratarea infecțiilor complexe: unele chimioterapice de sinteză s-au dovedit eficace în infecțiile severe sau rezistente la antibiotice tradiționale, permițând tratamente de succes în cazuri unde opțiunile erau limitate. ♦ dezvoltarea de terapii personalizate: cunoașterea detaliată a farmacocineticii și farmacodinamicii acestor substanțe a permis formularea de regimuri personalizate de tratament, adaptate nevoilor specifice ale fiecărui pacient, optimizând astfel rezultatele. Aceste progrese au contribuit la o mai bună gestionare a infecțiilor și la menținerea eficienței pe termen lung a chimioterapicelor, oferind o bază solidă pentru abordările viitoare în tratarea bolilor infecțioase. Concluzii. Creșterea rezistenței microorganismelor la tratamentele antimicrobiene impune necesitatea unui răspuns adaptat prin dezvoltarea și utilizarea eficientă a noilor clase de antibiotice și chimioterapice. Cunoașterea aprofundată a farmacocineticii și farmacodinamicii acestor substanțe este esențială pentru optimizarea tratamentelor, contribuind astfel la creșterea eficacității terapeutice și la reducerea riscului de rezistență în rândul agenților patogeni.