EFECTUL TEHNICILOR KINETICE ÎN REABILITAREA PACIENTULUI CU BOALA CARDIACĂ ISCHEMICĂ

Abstract

Introducere. Boala cardiacă ischemică este frecvent cauzată de placa ateromatoasă, care îngustează treptat arterele coronare epicardice. Astfel, kinetoterapia are un rol esenţial în reabilitarea complexă, contribuind la reducerea dizabilităţii şi la stabilizarea statusului funcţional al persoanelor afectate. Scop. Evaluarea impactului programului fiziokinetoterapeutic asupra calităţii vieţii a pacienţilor cu cardiopatie ischemică, în vederea optimizării recuperării şi reintegrării în activităţile zilnice. Material şi metode. Pacientul în vârstă de 67 de ani, cu cardiopatie ischemică a urmat 14 zile de reabilitare fiziofuncţională. Programul a inclus exerciţii de respiraţie, de forţă, rezistenţă musculară, mobilitate articulară, relaxare, mers rapid şi jogging. Dispneea a fost evaluată prin scala Borg, iar capacitatea funcţională prin testul de mers de 6 minute. Rezultate. După 14 zile de reabilitare fiziokinetoterapeutică, pacientul a înregistrat o scădere a dispneei de la 4 la 3 puncte pe scala convenţională, trecând de la un grad intens la unul moderat. Testul de mers de 6 minute a arătat o creştere a capacităţii funcţionale, pacientul parcurgând cu 61 m mai mult (de la 412 m iniţial, la 473 m final). Viteza mersului a crescut de la 1,14 m/s la 1,31 m/s, reflectând o îmbunătăţire importantă a stării generale după exerciţiile active şi mersul rapid recomandate. Această evoluţie indică o recuperare funcţională semnificativă, contribuind la o calitate a vieţii mai bună şi reintegrarea în activităţi zilnice. Concluzii. Asocierea metodelor kinetice cu alte tehnici active a ameliorat semnificativ statusul funcţional al persoanei cu boală cardiacă ischemică. Această combinaţie integrată a contribuit la îmbunătăţirea capacităţii fizice, reducerea simptomelor şi creşterea calităţii vieţii pacientului.

Introduction. Ischemic heart disease is often caused by atherosclerotic plaque, which gradually narrows the epi-cardial coronary arteries. Thus, physical therapy plays a key role in complex rehabilitation, contributing to reducing disability and stabilizing the functional status of affected individuals. Objective. Evaluation of the impact of the phys-iokinetotherapy program on the quality of life of patients with ischemic heart disease, aimed at optimizing recovery and reintegration into daily activities. Material and methods. The 67-year-old patient with ischemic heart disease underwent 14 days of physiofunctional rehabilitation. The program included breathing exercises, strength and muscle endurance training, joint mobility, relaxation, fast walking, and jogging. Dyspnea was assessed using the Borg scale, and functional capacity was measured with the 6-minute walk test. Results. After 14 days of physiokinetotherapy rehabilitation, the patient experienced a decrease in dyspnea from 4 to 3 points on the conventional scale, moving from severe to moderate intensity. The 6-minute walk test showed an improvement in functional capacity, with the patient walking 61 meters more (from 412 m initially to 473 m at the end). Walking speed increased from 1.14 m/s to 1.31 m/s, reflecting a significant improvement in overall condition after the recommended active exercises and brisk walking. This progress indicates a meaningful functional recovery, contributing to a better quality of life and reintegration into daily activities. Conclusion. The combination of kinetic methods with other active techniques has significantly improved the functional status of the person with ischemic heart disease. This integrated approach has contributed to enhancing physical capacity, reducing symptoms, and improving the patient’s quality of life.