|
|
- IRMS - Nicolae Testemitanu SUMPh
- 1. COLECȚIA INSTITUȚIONALĂ
- MATERIALE ALE CONFERINȚELOR ȘTIINȚIFICE
- Conferinţă internaţională "Pediatria fără frontiere", 19-20 iunie 2026. Ediția 2, Chișinău, Republica Moldova
- Conferinţă internaţională "Pediatria fără frontiere", 19-20 iunie 2026. Ed. 2: [rezumate]
Please use this identifier to cite or link to this item:
http://hdl.handle.net/20.500.12710/33610
| Title: | Peritonitele biliare postoperatorii – strategia celor mai eficiente mijloace de diagnostic și tratament |
| Other Titles: | Postoperative biliary peritonitis – diagnostic and treatment challenges. Strategy of the most effective diagnostic and therapeutic methods |
| Authors: | Scutaru, Rodica Gudumac, Eva Bernic, Jana |
| Keywords: | postoperative biliary peritonitis;children;biliary leak;diagnostic imaging;percutaneous drainage;surgical treatment |
| Issue Date: | 2026 |
| Publisher: | Academia de Ştiinţe a Moldovei, Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu", Institutul Mamei şi Copilului |
| Citation: | SCUTARU, Rodica; Eva GUDUMAC and Jana BERNIC. Peritonitele biliare postoperatorii – strategia celor mai eficiente mijloace de diagnostic și tratament = Postoperative biliary peritonitis – diagnostic and treatment challenges. strategy of the most effective diagnostic and therapeutic methods. In: Conferinţă internaţională "Pediatria fără frontiere", 19-20 iunie 2026. Ediția 2/ sub redacţia: Svetlana Şciuca. Chişinău : [s. n.], 2026, pp. 130-132. ISBN 978-5-85748-419-7. |
| Abstract: | Introducere. Peritonitele biliare postoperatorii reprezintă una dintre cele mai severe
complicații ale chirurgiei hepatobiliare și digestive la copil, fiind asociate cu morbiditate
crescută, prelungirea duratei spitalizării și necesitatea intervențiilor repetate.
Diagnosticul precoce rămâne dificil din cauza manifestărilor clinice nespecifice, în
special în perioada postoperatorie imediată, când semnele de peritonită pot fi mascate de
răspunsul inflamator postchirurgical. Alegerea unei strategii diagnostice și terapeutice
optime este esențială pentru reducerea complicațiilor și îmbunătățirea prognosticului.
Materiale și metode. Au fost analizate datele din literatura de specialitate
referitoare la peritonitele biliare postoperatorii la copii, cu accent pe metodele moderne
de diagnostic și tratament. Au fost evaluate particularitățile clinice, investigațiile
imagistice utilizate pentru identificarea scurgerilor biliare și opțiunile terapeutice
disponibile, inclusiv metodele minim invazive și intervențiile chirurgicale
convenționale. Rezultate. Manifestările clinice predominante includ durerea abdominală
persistentă, febra, distensia abdominală, sindromul inflamator sistemic și alterarea stării
generale. Ecografia abdominală constituie metoda imagistică de primă intenție,
permițând evidențierea colecțiilor lichidiene intraabdominale. Tomografia computerizată
oferă informații suplimentare privind localizarea și extinderea colecțiilor, precum și
prezența complicațiilor asociate. Scintigrafia hepatobiliară și colangiografia permit
identificarea precisă a sursei fistulei biliare în cazurile selectate. Tratamentul depinde de
severitatea tabloului clinic și de amploarea contaminării peritoneale. Drenajul percutanat
ghidat imagistic reprezintă o opțiune eficientă pentru colecțiile localizate și la pacienții
stabili hemodinamic. Reintervenția chirurgicală este indicată în cazurile de peritonită
difuză, instabilitate hemodinamică sau eșec al tratamentului conservator și minim
invaziv. Managementul multidisciplinar și monitorizarea atentă contribuie la reducerea
complicațiilor și la îmbunătățirea rezultatelor terapeutice.
Concluzii. Peritonitele biliare postoperatorii la copil constituie o provocare
diagnostică și terapeutică majoră. Diagnosticul precoce bazat pe evaluarea clinică și
utilizarea judicioasă a metodelor imagistice moderne permite instituirea rapidă a
tratamentului adecvat. Strategia terapeutică trebuie individualizată, metodele minim
invazive fiind preferate atunci când condițiile clinice permit, iar intervenția chirurgicală
rămânând indispensabilă în formele severe sau complicate. Introduction. Postoperative biliary peritonitis represents one of the most severe
complications following hepatobiliary and gastrointestinal surgery in children. It is
associated with significant morbidity, prolonged hospitalization, increased healthcare
costs, and the need for repeated surgical interventions. Early diagnosis remains
challenging because clinical manifestations are often nonspecific and may overlap with
the normal postoperative inflammatory response. Therefore, timely recognition and
appropriate management are crucial for improving patient outcomes and reducing
postoperative complications. Materials and Methods. A comprehensive review of the available literature on
postoperative biliary peritonitis in pediatric patients was performed, focusing on current
diagnostic approaches and therapeutic strategies. Clinical manifestations, laboratory
findings, imaging modalities, and treatment options were analyzed. Particular attention
was paid to minimally invasive techniques and their role in the management of biliary
leaks and intra-abdominal collections.
Results. The most common clinical manifestations include persistent abdominal
pain, fever, abdominal distension, signs of systemic inflammatory response, and
deterioration of the patient’s general condition. Laboratory investigations typically
reveal leukocytosis and elevated inflammatory markers. Abdominal ultrasonography is
considered the first-line imaging modality for detecting intra-abdominal fluid
collections. Computed tomography provides additional information regarding the extent
and localization of collections and associated complications. Hepatobiliary scintigraphy
and cholangiographic techniques may be useful for accurately identifying the site of
biliary leakage in selected cases. Therapeutic management depends on the severity of
the clinical presentation and the extent of peritoneal contamination. Image-guided
percutaneous drainage is an effective and minimally invasive option for localized
collections in hemodynamically stable patients. Surgical reintervention remains
necessary in cases of diffuse biliary peritonitis, hemodynamic instability, generalized
sepsis, or failure of conservative and minimally invasive treatment. A multidisciplinary
approach involving pediatric surgeons, radiologists, anesthesiologists, and intensive care
specialists significantly improve treatment outcomes.
Conclusions. Postoperative biliary peritonitis in children remains a major diagnostic
and therapeutic challenge. Early diagnosis based on careful clinical assessment and
appropriate use of modern imaging techniques is essential for successful management.
Individualized treatment strategies should be adopted according to the patient’s clinical
status and disease severity. Whenever feasible, minimally invasive procedures should be
preferred, while surgical intervention remains the standard of care in severe or
complicated cases. Early recognition and prompt treatment contribute to reduced
morbidity and improved clinical outcomes. |
| metadata.dc.relation.ispartof: | Conferinţă internaţională "Pediatria fără frontiere", 19-20 iunie 2026. Ediția 2, Chișinău, Republica Moldova |
| URI: | https://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/33610 |
| ISBN: | 978-5-85748-419-7 |
| Appears in Collections: | Conferinţă internaţională "Pediatria fără frontiere", 19-20 iunie 2026. Ed. 2: [rezumate]
|
Items in DSpace are protected by copyright, with all rights reserved, unless otherwise indicated.
|