Tactica curativă în dehiscenţa parţială de anastomoză colorectală

Abstract

Introducere: Dehiscenţele anastomotice apărute dupa rezecţiile colorectale pot conduce la complicaţii septico-purulente severe, constituind o cauză importantă a letalității postoperatorii. Scopul lucrării: Optimizarea particularităţilor diagnostico-curative în conduita pacienţilor cu fistule intestinale, apărute in rezultatul rezecțiilor colorectale. Material și metode: În studiu dat au fost incluşi 776 de pacienți internați în clinică pe parcursul anilor 2011-2018, la care au fost aplicate anastomoze colorectale. Fistule postoperatorii au fost fixate în 7,98%(n=62) de cazuri.Anastomoze termino-terminale s-au aplicat în 93,54%(n=58) cazuri, anastomoze mecanice 3,22%(n=2) cazuri. În dependența de timpul apariției fistulei pacienții au fost divizați în 3 grupuri. În primul grup au intrat 5(8,06%) pacienți cu un interval mai mic de 6 zile, grupul doi l-au constituit 41(66,1%) pacienți cu un interval de 6-10 zile. Grupul trei -16(25.80%) pacienți cu un interval mai mare de 10 zile. Toți pacienții primului grup au necesitat relaparatomia cu drenarea si sanarea focarului septic, în grupul doi relaparatomie au necesitat 8(19,51%) pacienți. Concluzii: Tactica curativăîn dehiscenţa parţiala de anastomoză diferă semnificativ în dependenţă de perioada apariţiei acesteia. Cele mai grave sunt cazurile cu fistule apărute la scurt timp după intervenția chirurgicală (<6 zile), acești pacienți necesită relaparatomie cu sanarea focarului septic și montarea stomei.

Introduction: Anastomotic dehiscence occurring after colorectal resection can lead to severe septic-purulent complications, constituting an important cause of postoperative lethality. Study purpose: Optimization of diagnostic and curative particularities in patients with intestinal fistula, resulting from colorectal resection. Materials and methods: In the clinical study, 776 patients were admittedto the clinic during the years 2011-2018, with colorectal anastomoses. Postoperative fistulas were found in 7.98%(n=62) cases. Endo-terminal anastomoses were applied in 93.54% (n=58) cases, mechanical anastomoses 3.22%(n=2) cases. Depending on the time of occurrence of the fistula, the patients were divided into 3 groups. In the first group 5(8.06%) patients were included with an interval of less than 6 days, the second group constituted 41(66.1%) patients with an interval between 6-10 days. Group three -16(25.80%) patients with a duration greater than 10 days. All patients in the first group required relaparatomy with drainage and septic healing, in group two - relaparatomy was required in 8(19.51%) patients. Conclusions: The curative tactic in the partial anastomosis dehiscence differs significantly and depends on the period of its occurrence. The worst are fistulas occurring shortly after surgery (<6 days), these patients will require relaparatomy with septic healing and stoma creation.