Abstract:
Obiectiv: Mediastinita anterioară este una din complicaţiile majore după sternotomie în chirurgia cardiacă. Determinarea factorilor
de risc ce pot determina apariţia acestor complicaţii, diagnosticul timpuriu, managementul chirurgical etapizat este de o importanţă
majoră în tratamentul acestor pacienţi.
Metode: Pe parcursul anilor 2000-2013 în secţia de chirurgie cardiacă cu mediastinită postoperatorie au fost trataţi 63 pacienţi
(1,81% cazuri), inclusiv, 33 dintre ei (0,94%) cu infecţii profunde în plaga operatorie, 30 (0,86%) - cu sau fară dehiscenţă de stern. Grupul
de studiu a fost format din 45(71,4%) barbaţi şi 18(28,5%) femei, avînd o vîrstă medie de 59 de ani, 30(47,6%) dintre ei sufereau de
obezitate, 16(22,2%) sufereau de diabet zaharat, 41 (65%) de boală pulmonară cronică obstructivă.
Folosirea unei arterei mamare interne (AMI) a fost la 29(46%), iar a ambelor artere mamare la 3(4,76%) dintre pacienţi. Durata
medie de intervenţie chirurgicală a fost de 312 min. Terapie transfuzională au necesitat 19 (30,2%) din pacienţi. Mediastinita a fost
diagnostificată la a 5-17 zi postoperator.
Rezultate: Aplicarea metodelor deschise, debridarea timpurie, instalarea irigaţiei convenţionale au fost preferabile în etapizarea
tramentului chirurgical. Resuturarea sternului prin procedeul Robicsek a fost efectuată la 22(35%) din pacienţi. Un caz de deces (1,58%)
la a 20-a zi postoperatori, cauza fiind mediastinita sero-purulentă şi insuficienţă poliorganică. Patru pacienţi care au prezentat osteită
sternală şi au necesitat rezecţii de cartilage şi plastia defectelor cu lambou muscular (3), pedicul omental (1).
Concluzie: Folosirea uneia sau ambelor artere mamare, boala pulmonară cronică obstructivă, diabet zaharat, obezitatea, terapie
transfuzională şi prelungirea timpului operator, sunt factori predictori pentru dezvoltarea mediastinitei poststernotomie. Managementul
chirurgical etapizat reduce considerabil complicaţiile majore posibile şi cazurile de deces.
