Şocul cardiogen în stenoza aortică: prezentare de caz

Abstract

Şocul cardiogen este un sindrom datorat incapacităţii cordului de a asigura o perffuzie tisulară adecvată necesităţilor metabolice şi ce are drept rezultat disfuncţia poliorganică. Cauza predominantă în etiologia ŞC este infarctul miocardic acut (apare la 7-9% pacienţi), cardiomiopatiile, miocarditele, mai rar în valvulopatii. Stenoza aortică (SAo) poate fi cauza unui ŞC, care se instalează la un pacient complet asimptomatic. SAo se întâlneşte de 3-4 ori mai frecvent la bărbaţi decât la femei. Cu timpul, la adulţi o valvă aortică deformată congenital, rigidă conduce obişnuit la îngroşarea cuspidelor şi mai târziu în cursul vieţii, la calcificare. Decesul cardiac subit apare la 5% dintre pacienţii cu stenoză aortică. Adulţii cu SAo au o rată de mortalitate pe an de 9%. Scopul: Prezentarea unui caz de SAo congenitala care a decurs pe o perioadă de zeci de ani asimptomatic şi a adus la deces cardiac subit. Prezentarea cazului: Bolnavul R, 35 ani, a fost internat la 12.11.2008 în s. reanimare în SCM “Sf. Treime” în stare extrem de gravă cu diagnosticul: Cardiomiopatie idiopatică, fibrilaţie atrială paroxistică?, Şoc cardiogen. IC NYHA IV. Acuzele la internare: palpitaţii, dispnee in repaos, ameţeală, fatigabilitate, durere constrictivă retrosternală. FR 26/min, FCC 158-162b/min, TA 50/0 mmHg. Din anamnestic: pacientul practic sănătos, a practicat înotul. Starea s-a agravat brusc o oră în urmă când la pacient a survenit sincopă şi simptomele sus numite. Statusul obiectiv: Hb 150 g/l, Er 4.9×1012, ureea 8.7 mmol/l, bilirubina totală 62.0 mkmol/l, directă 22.0 mkmol/l, indirectă 40.0 mkmol/l, ALAT 554.0 U/l, ASAT 870.0 U/l, K+ 5.1 mmol/l, CK-MB 44.0 %, LDG 2592.0 %, ECG – fibrilaţie atrială tahisistolică, AE tip S1, S2, S3; dereglări profunde de repolarizare; hipertrofia VS cu starea de forţare a lui. Rgr: desenul pulmonar deformat, sinusurile libere, diafragmul clar, Cor dilatat, considerabil VS. S-a iniţiat tratament intensiv: monitorizare cardiacă şi oximetrie, diuretice de ansă, cardiotonice, morfină, antiaritmice, anticoagulante, oxigen prin mască, monitorizarea hemodinamicii şi diurezei. Pe parcursul a 9 ore evoluţia a fost nefavorabilă şi pacientul a decedat la data de 13.11.2008 01:45. Autopsia a consemnat: Viciu aortal congenital, stenoza aortală complicată cu insuficienţă cardiacă cronică, hidrotorax bilateral (din stânga 150 ml, din dreapta 1500 ml) ascită (5000 ml), hidropericard (130 ml), ciroză hepatică micronodulară de origine cardiacă, tromb parietal în atriul drept, infarct hemoragic în lobul inferior a plămânului drept, edem pulmonar. Discuţii: SAo este o afecţiune ce poate fi uşor trecută cu vederea şi poate evolua silenţios o lungă perioadă de timp. Această fază poate dura până la decenii. În cazul dat acest pacient nu a realizat că are stenoză aortică şi boala a evoluat cu dezvoltarea insuficienţei cardiace, ŞC, ducând la stop cardiac. Concluzie: La apariţia simptomelor de SAo, se efectuează tratamentul chirurgical de substituţie a valvei aortice cu una artificială. Acest tip de tratament este singurul eficient şi permite o speranţă de viaţă normală.