Rezumat
Introducere. Experienţa ţărilor în timpul pandemiei de
COVID-19 a demonstrat că, nivelul de rezistenţă al instituţiilor medicale la impact, capacitatea de a-şi păstra sau restabili
în termeni restrânşi şi în condiţii complicate funcţionalitatea
infrastructurii şi aptitudinea de muncă a personalului, condiţionează calitatea şi volumul asistenţei medicale acordate populaţiei afectate. Creşterea rapidă a necesităţilor de îngrijiri
medicale pot în scurt timp depăşi potenţialul (uman, material,
tehnic) nu numai al spitalului, ci şi al întregului sistem de asistenţă medicală, în ansamblu.
Material şi metode. Studiul s-a axat pe analiza articolelor
ştiinţifice, rapoartelor şi ghidurilor publicate online. Principala unitate de analiză, din punct de vedere metodologic, a fost
„instituţia medicală în SARS-CoV-2”. Pentru colectarea informaţiilor, a fost utilizat motorul de căutare Google search, baze
de date şi platforme cu acces deschis. Perioada de referinţă a
fost cuprinsă între 01.11.2019 – 31.05.2020.
Rezultate. În prezentul articol, sunt reflectate un şir de
aspecte ce ţin de pregătirea şi modul de adaptare al unei instituţii medicale (în special, de profil staţionar) în vederea acordării asistenţei medicale pacienţilor infectaţi cu SARS-CoV-2,
experienţa ţărilor, dar şi deficienţele constatate. În acest context, toate statele au iniţiat acţiuni îndreptate spre stoparea
răspândirii virusului ca răspuns la situaţia de urgenţă de sănătate publică, însă ele s-au confruntat cu multe dificultăţi în
fazele incipiente, ceea ce este atribuit următoarelor motive:
capacităţile cu care s-a reacţionat la starea de urgenţă; mecanismul interactiv de răspuns la urgenţă; rezerve de urgenţă
inadecvate şi insuficiente; posibilitatea de extindere a capacităţilor pentru carantină şi internare într-o perioadă scurtă;
fluxul de pacienţi; gestionarea şi organizarea spitalelor în vederea securităţii; instruirea personalului medical etc.
Concluzii. Reorganizarea şi adaptarea instituţiilor medicale la activitate în condiţii de epidemie sau pandemie necesită
eforturi substanţiale, fapt condiţionat de complexitatea şi urgenţa realizării măsurilor specifice.
Abstract
Introduction. The experience of many countries facing
COVID-19 pandemic has proven that the healthcare service
quality and volume provided to the infected population largely depend upon the resistance level of medical institutions,
their ability to maintain or restore within a limited time and
under difficult conditions, as well as proper infrastructure
functionality and the employee capacity. The growing demand
for healthcare assistance soon exceeds the hospital potential
(human, material, and technical means), as well as of the overall health care system.
Material and methods. The study focused on reviewing
online scientific articles, reports and guidelines. From a methodological point of view, this data review was mainly related
to the “medical institutions during SARS-CoV-2”. The Google
search engine, open access databases and platforms were
used to collect relevant information within a reference period
of 01.11.2019 to 31.05.2020.
Results. This article reveals a number of issues related to
the management and adaptation of medical institutions (of
inpatient care departments) in order to provide health care
to patients infected with SARS-CoV-2, as well as the experience and challenges faced by different countries. In this regard, all countries initiated actions aimed at preventing the
virus spread as a result of emergency public health situation,
however many difficulties arose in the early stages due to following reasons: poor emergency preparedness and response
capacities; lack of an interactive emergency response mechanism; inadequate and insufficient emergency resources; poor
hospital capacity expansion for quarantine in a short period
of time; high patient flow; rapid management and reconfiguration of hospital security services; medical staff training etc.
Conclusions. The reorganization and adaptation of healthcare institution activity under epidemic or pandemic conditions requires substantial efforts, conditioned by complex and
emergency specific measures.
