Abstract:
Asfixia mecanică reprezintă o stare de anoxie sau anoxemie
apărută prin influenţa agentului mecanic și se manifestă printro
dereglare acută a respiraţiei pulmonare, circulaţiei sangvine
și a activităţii sistemului nervos central. Starea de asfixie duce
la deces timp de câteva minute (până la 5-7). Resuscitarea
cu succes a persoanelor, care au suportat o stare de asfixie se
realizează rar. Se evidenţiază două grupe principale de asfixii
mecanice: a) prin comprimare (a gâtului și toraco-abdominală)
și b) prin obstruarea căilor respiratorii.
Asfixiile mecanice cu consecinţe letale, indiferent de
modul producerii, prezintă obiect constant de cercetare medico-
legală pe cadavre, ocupând locul doi în structura morţii
violente. Dintre asfixiile mecanice prin compresiunea gâtului
fac parte: spânzurarea, strangularea cu laţul și sugrumarea
(sau comprimarea cu mâna). Tanatogeneza acestor forme de
asfixii, în linii generale, se caracterizează prin anumite aspecte
patofiziologice comune, totodată, există și unele particularităţi
legate de modificările anatomopatologice depistate și circumstanţele
realizării. La diagnosticarea formei de asfixie mecanică
obligatoriu se ţine cont de complexul semnelor morfologice
generale și particulare, specifice unui tip de acţiune, precum
și de circumstanţele evenimentului stabilit în cadrul cercetării
penale sau altor mărturii prezentate în această privinţă. De
atenţionat, că în fiecare caz concret necesită de exclus posibilitatea
instalării morţii prin alte cauze tanatogeneratoare (leziuni
mecanice camuflate, intoxicaţii acute, etc).
Scopul principal al actualului studiu a fost sistematizarea și
concretizarea formelor de asfixii mecanice cu consecinţe letale
prin comprimarea gâtului, înregistrate la persoanele vârstnice.
Materiale şi metode
Analizei a fost supus un lot din 73 cazuri de moarte prin
compresiunea organelor gâtului la persoanele în vârsta peste
60 de ani, cercetate în perioada anilor 2007–2011 în secţia
tanatologie medico-legală din mun. Chișinău al Centrului de
Medicină Legală.
Rezultatele cercetării au evidenţiat, că această formă
de asfixie mecanică a constituit 42,4% din numărul tuturor
formelor de asfixii mecanice cu consecinţe letale și 7,7% –
din numărul raportat la moartea violentă la categoria dată
de vârstă. Incidenţa cazurilor de compresiune a gâtului în
funcţie de vârsta persoanelor decedate se prezintă în modul
următor (tab. 1).
Din tabelul prezentat se observă o dispersare a numărului
de victime a persoanelor în etate decedate în urma comprimării gâtului. Cea mai mare incidenţă (39,7%) de moarte prin
comprimarea gâtului, raportată la toate grupele de vârstă, s-a
constatat la persoanele de 61-65 de ani. Ulterior, frecvenţa
acestor forme de acţiuni treptat scade, până la 26,1% la persoanele în vârsta de 66-70 ani și respectiv, până la 16,4% – la
cei din limitele vârstei de 71-75 ani. Începând cu vârsta de 76
ani, numărul asfixiilor mecanice produse prin compresiunile
gâtului brusc descrește până la 5,5% – la reprezentanţii grupei
vârstelor de peste 85 ani.
De menţionat, că majoritatea cazurilor de compresiuni
ale gâtului cu laţul (83,6%) s-au produs din motive suicidale,
prin spânzurare. Raportul actelor suicidale prin spânzurare la
bărbaţi și femei respectiv a fost de 73:27%. Prin cercetările anterioare (1966–1971), s-a stabilit influenţa bolilor preexistente
asupra tanatogeniei morţii violente și valoarea lor ca factor
declanșator al unor situaţii favorizante apariţiei anumitor forme
de traumatizări accidentale, homicidale și acte suicidale. S-a
dovedit, că 28,4% din actele suicidale, inclusiv prin spânzurare,
au fost condiţionate anume de un complex de patologii incurabile și boli preexistente cronice care esenţial astenizau starea
psihoemoţională a bolnavului. Această situaţie, în mare măsură,
se referă și la persoanele în etate, la care, de obicei, se constată o
asociere de câteva boli cronice, ce au declanșat actele suicidale.
Spre mare regret, la o bună parte din victime (16,4%),
comprimările gâtului s-au realizat de către alte persoane, în
scop criminal, prin sugrumarea cu mâinile (8 cazuri) sau prin strangularea gâtului cu laţul (4 cazuri), deci, motivele
fiind heteroagresiunea. Incredibil, dar nu rareori, acţiunile
de heteroagresiune asupra persoanelor vârstnice se produc în
cadrul mediului familial. În viziunea noastră, orice formă de
victimizare a persoanelor de vârsta a treia, în zilele noastre,
poate fi considerată drept fenomen de anomie socială, întrucât
generează imense trăiri și dureri sufletești pentru cei apropiaţi
și prezintă compătimire din partea societăţii. În astfel de situaţii, este imposibil să rămâi indiferent faţă de acţiunile agresive
asupra celor mai puţin protejate categorii ale populaţiei, cum
sunt bătrânii. Din acest motiv, chiar și numărul redus de asasinări (12) al persoanelor de vârsta a treia, lasă pentru toţi o
senzaţie dramatică, indicând totodată, nu numai la necesitatea
de condamnare al acţiunilor date, dar și la elaborarea măsurilor adecvate de preîntâmpinare, în care s-ar implica toate
organele statale și nonguvernamentale cointeresate în lupta
cu acest flagel.