Asfixiile letale prin compresiunea gâtului la vârstnici

Abstract

Asfixia mecanică reprezintă o stare de anoxie sau anoxemie apărută prin influenţa agentului mecanic și se manifestă printro dereglare acută a respiraţiei pulmonare, circulaţiei sangvine și a activităţii sistemului nervos central. Starea de asfixie duce la deces timp de câteva minute (până la 5-7). Resuscitarea cu succes a persoanelor, care au suportat o stare de asfixie se realizează rar. Se evidenţiază două grupe principale de asfixii mecanice: a) prin comprimare (a gâtului și toraco-abdominală) și b) prin obstruarea căilor respiratorii. Asfixiile mecanice cu consecinţe letale, indiferent de modul producerii, prezintă obiect constant de cercetare medico- legală pe cadavre, ocupând locul doi în structura morţii violente. Dintre asfixiile mecanice prin compresiunea gâtului fac parte: spânzurarea, strangularea cu laţul și sugrumarea (sau comprimarea cu mâna). Tanatogeneza acestor forme de asfixii, în linii generale, se caracterizează prin anumite aspecte patofiziologice comune, totodată, există și unele particularităţi legate de modificările anatomopatologice depistate și circumstanţele realizării. La diagnosticarea formei de asfixie mecanică obligatoriu se ţine cont de complexul semnelor morfologice generale și particulare, specifice unui tip de acţiune, precum și de circumstanţele evenimentului stabilit în cadrul cercetării penale sau altor mărturii prezentate în această privinţă. De atenţionat, că în fiecare caz concret necesită de exclus posibilitatea instalării morţii prin alte cauze tanatogeneratoare (leziuni mecanice camuflate, intoxicaţii acute, etc). Scopul principal al actualului studiu a fost sistematizarea și concretizarea formelor de asfixii mecanice cu consecinţe letale prin comprimarea gâtului, înregistrate la persoanele vârstnice. Materiale şi metode Analizei a fost supus un lot din 73 cazuri de moarte prin compresiunea organelor gâtului la persoanele în vârsta peste 60 de ani, cercetate în perioada anilor 2007–2011 în secţia tanatologie medico-legală din mun. Chișinău al Centrului de Medicină Legală. Rezultatele cercetării au evidenţiat, că această formă de asfixie mecanică a constituit 42,4% din numărul tuturor formelor de asfixii mecanice cu consecinţe letale și 7,7% – din numărul raportat la moartea violentă la categoria dată de vârstă. Incidenţa cazurilor de compresiune a gâtului în funcţie de vârsta persoanelor decedate se prezintă în modul următor (tab. 1). Din tabelul prezentat se observă o dispersare a numărului de victime a persoanelor în etate decedate în urma comprimării gâtului. Cea mai mare incidenţă (39,7%) de moarte prin comprimarea gâtului, raportată la toate grupele de vârstă, s-a constatat la persoanele de 61-65 de ani. Ulterior, frecvenţa acestor forme de acţiuni treptat scade, până la 26,1% la persoanele în vârsta de 66-70 ani și respectiv, până la 16,4% – la cei din limitele vârstei de 71-75 ani. Începând cu vârsta de 76 ani, numărul asfixiilor mecanice produse prin compresiunile gâtului brusc descrește până la 5,5% – la reprezentanţii grupei vârstelor de peste 85 ani. De menţionat, că majoritatea cazurilor de compresiuni ale gâtului cu laţul (83,6%) s-au produs din motive suicidale, prin spânzurare. Raportul actelor suicidale prin spânzurare la bărbaţi și femei respectiv a fost de 73:27%. Prin cercetările anterioare (1966–1971), s-a stabilit influenţa bolilor preexistente asupra tanatogeniei morţii violente și valoarea lor ca factor declanșator al unor situaţii favorizante apariţiei anumitor forme de traumatizări accidentale, homicidale și acte suicidale. S-a dovedit, că 28,4% din actele suicidale, inclusiv prin spânzurare, au fost condiţionate anume de un complex de patologii incurabile și boli preexistente cronice care esenţial astenizau starea psihoemoţională a bolnavului. Această situaţie, în mare măsură, se referă și la persoanele în etate, la care, de obicei, se constată o asociere de câteva boli cronice, ce au declanșat actele suicidale. Spre mare regret, la o bună parte din victime (16,4%), comprimările gâtului s-au realizat de către alte persoane, în scop criminal, prin sugrumarea cu mâinile (8 cazuri) sau prin strangularea gâtului cu laţul (4 cazuri), deci, motivele fiind heteroagresiunea. Incredibil, dar nu rareori, acţiunile de heteroagresiune asupra persoanelor vârstnice se produc în cadrul mediului familial. În viziunea noastră, orice formă de victimizare a persoanelor de vârsta a treia, în zilele noastre, poate fi considerată drept fenomen de anomie socială, întrucât generează imense trăiri și dureri sufletești pentru cei apropiaţi și prezintă compătimire din partea societăţii. În astfel de situaţii, este imposibil să rămâi indiferent faţă de acţiunile agresive asupra celor mai puţin protejate categorii ale populaţiei, cum sunt bătrânii. Din acest motiv, chiar și numărul redus de asasinări (12) al persoanelor de vârsta a treia, lasă pentru toţi o senzaţie dramatică, indicând totodată, nu numai la necesitatea de condamnare al acţiunilor date, dar și la elaborarea măsurilor adecvate de preîntâmpinare, în care s-ar implica toate organele statale și nonguvernamentale cointeresate în lupta cu acest flagel.