Abstract:
În ultimii ani, sistemul de ocrotire a sănătăţii autohton a început
tot mai mult să se axeze pe ameliorarea calităţii serviciilor
medicale prestate pacienţilor vârstnici. Aceasta este determinat
de creșterea numărului pacienţilor în vârsta înaintată a populaţiei,
când aceștia suferă de cel puţin 6-7 maladii concomitente.
Scopul studiului
De a studia eficienţa măsurilor de reabilitare la pacienţii
vârstnici cu BPCO în condiţiile de ambulator.
Material şi metode
În studiu au fost incluși 32 pacienţi cu BPCO de gradul II,
evoluţie clinică stabilă, cu vârsta inclusă între 61 și 69 ani (vârsta
medie fiind de 64,1±1,4 ani), care au fost divizaţi în 2 loturi.
Pacienţilor din lotul de bază (n=18) pe fondalul tratamentului
tradiţional li s-a administrat un complex de măsuri de reabilitare. Pacienţilor din lotul de control (n=14) li s-a administrat
doar tratament tradiţional.
Evaluarea simptoamelor clinice s-a efectuat în baza sistemului în puncte. A fost efectuată proba de mers timp de 6
minute conform protocolului standartizat. La fel, s-a efectuat
pulsoximetria, ce a permis evaluarea gradului de saturaţie a
hemoglobinei din sângele arterial cu oxigen (SpO2
). Tuturor
pacienţilor li s-a efectuat evaluarea nivelului calităţii vieţii prin
intermediul chestionarului SF-36. Examinarea pacienţilor
s-a efectuat până la iniţierea tratamentului și după finisarea
acestuia. Măsurile de reabilitare au constituit kinetoterapia,
antrenamente în săli de sport timp de 40 min/zi, consultaţii psihologice, psihoterapia, studierea tehnicii de respiraţie diafragmală. Durata măsurilor de reabilitare a constituit 8 săptămâni.
Diferenţa statistică a indicilor a fost veridică conform
criteriilor t-Studente, la p<0,05.
Rezultatele studiului
După cursul de tratament s-a determinat o ameliorare
veridică a dinamicii stării clinice a pacienţilor. Astfel, au avut
loc: diminuarea dispneei de la 3,4±0,1 puncte până la 2,6±0,2
puncte, (p<0,001); diminuarea tusei de la 2,8±0,3 puncte până
la 1,7±0,1 puncte, (p<0,01); creșterea veridică a SpO2
de la
92,6±0,2% până la 95,1±0,4%, (p<0,001); creșterea veridică a
distanţei parcurse în timpul probei de mers timp de 6 minute
de la 327,2±18,1 m până la 398,9±19,5 m, (p<0,05). Calitatea
vieţii pacienţilor, la fel, a suferit schimbări pozitive în urma
procesului de tratament. S-a stabilit o ameliorare veridică
considerabilă în baza următoarelor criterii: activitatea fizică
(PF) de la 34,7±1,3 puncte până la 51,2±1,2 puncte, (p<0,001);
starea generală de sănătate (GH) de la 31,8±1,5 puncte până
la 54,5±1,7 puncte, (p<0,001); activitatea vieţii (VT) de la
43,8±1,1 puncte până la 59,4±1,4 puncte, (p<0,001); funcţionalitatea socială (SF) de la 55,7±1,3 puncte până la 65,8±1,0
puncte, (p<0,001); funcţionalitatea pe roluri, determinată de
starea emoţională (RE) de la 54,3±1,1 puncte până la 68,7±1,0
puncte, (p<0,001), sănătatea psihică (MH) de la 62,7±1,0
puncte până la 74,9±1,1 puncte, (p<0,001), în timp ce indicele
de funţionalitate pe roluri, determinat de starea fizică (RP)
nu s-a modificat semnificativ: de la 34,6±1,2 puncte până la
39,4±1,8 (p>0,05). La pacienţii din lotul de control, în urma
tratamentului administrat nu s-au determinat modificări semnificative ale calităţii vieţii.
Concluziile: 1. La pacienţii cu BPCO suferă semnificativ
calitatea vieţii, mai ales diminuarea activităţii fizice și limitarea
activităţii vitale a problemelor emoţionale și funcţionale.
2. Măsurilor de reabilitare le revine un loc deosebit în
păstrarea calităţii vieţii persoanelor vârstnice, și joacă un rol
important în profilaxia invalidizării persoanelor de vârsta a
treia. Este necesar de a include măsurile de reabilitare în planul
monitorizării complexe a pacienţilor cu BPCO.
