Introducere. În toate centrele mondiale de traumatisme tratamentul nonoperator (TNO) a leziunilor închise
ale splinei reprezintă nu doar o direcţie inedită şi modernă, dar conduita obligatorie la pacienţii cu contuzii
abdominale şi hemodinamică stabilă. Din 2012 acesta este şi dezideratul argumentat şi implementat în Clinica
Chirurgie „Nicolae Anestiadi”, pentru prima data în Moldova.
Scop. Împărtăşirea experienţei inedite şi unice acumulate societăţii chirurgicale autohtone.
Material şi metode. Studiul prospectiv cuprinde două perioade: I).2007-2011 – implementarea şi demonstrarea
oportunităţii TNO a LL(n=70), atât izolate(n=20), cât şi la politraumatizaţi(n=50), ISS>25 în peste 62%;
II).2012-2016 – deziderat obligator al tacticii chirurgicale la traumatizaţii cu LL(n=98), hemodinamic stabili
sau stabilizaţi, ISS>25 fiind în peste 60%.
Rezultate. În I perioadă pe fonul unei selecţii riguroase rata succesului TNO în LL – 90%. S-au efectuat
9(12,9%) laparotomii: 2(2,9%) – eşec nespecific, leziune viscerală nediagnosticată şi 7(10%) splenectomii – eşec
TNO. Mortalitate – 1,4%(n=1) politraumatizat cu MODS, cauza morţii, confirmată medico-legal, LL fiind gr.II
AAST. Rata morbidităţii – 32,9%, specifice doar la splenectomizaţi – colecţie subfrenică(n=1). În perioada II:
LL gr.III-V – 52(53,1%), gr.I-II – 46(46,9%); operaţii – 20(20,4%), splenectomii – 17(17,34%), organomenajante
– 3(3,06%). Splenectomii pe fon de instabilitate hemodinamică – 7(7,14%), oportunitatea TNO exclusă. Eşec
TNO – 13(14,28%), doar 10(76,92%) splenectomii, la 3(23,07%) politraumatizaţi LL nu hemoragia, splina fiind
păstrată, astfel eşec al TNO dictat strict de LL – 10,98%(n=10). Mortalitate – 13,26%(n=13), cauze MODS pe
fundalul şocului ireversibil la politraumatizaţi, în grupul celor cu eşec TNO – 2 decese (unul fără splenectomie),
cauzele fiind TCC şi toracic extrem de grav.
Concluzii. Managementul nonoperator al traumatismelor lienale este un component obligator important în
conduita actuală a pacientului traumatizat, cu impact direct asupra ratelor de morbiditate şi supravieţuire, dar
este efectiv doar în arsenalul tactic al personalului calificat şi instruit în aplicarea acestuia.
Introduction. Worldwide, the nonoperative management (NOM) of blunt splenic injuries represents
not just a modern trend, but also a mandatory management of patients with abdominal blunt trauma and
stable hemodynamics. Since 2012 it is a supported desideratum implemented in “Nicolae Anestiadi” Surgery
Department, for the first time in Moldova.
Purpose. Sharing the gained novel and unique experience to local surgical society.
Material and methods. The prospective study covers two periods: I).2007-2011 – period of demonstration and
implementation of NOM of splenic injuries (n = 70), both isolated(n = 20) and polytrauma(n = 50), ISS>25 in
over 62%; II).2012-2016 – compulsory surgical tactics in traumatized patients with splenic injuries(n=98) and
stable hemodynamics, ISS>25 in over 60%.
Results. In I period the NOM success rate was 90%. 9(12,9%) laparotomies were performed: 2(2,9%) – nonspecific
failure, undiagnosed visceral injury and 7(10%) splenectomies – NOM failure. Mortality rate – 1,4%(n=1) caused
by MODS, confirmed on forensic examination, the splenic injury was II grade AAST. Morbidity rate – 32,9%,
specific only for splenectomised patients – subphrenic collection(n=1). During II period: splenic injuries grade III-V – 52(53,1%), grade I-II – 46(46,9%); operations – 20(20,4%), splenectomies – 17(17,34%), hemostasis
methods – 3(3,06%). Splenectomy performed in hemodynamically instable patients – 7(7,14%). Failure of
NOM – 13(14,28%), only 10(76,92%) splenectomies, in 3(23,07%) polytraumatized patients the spleen didn’t
bleed and it was preserved, so the NOM failure dictated by splenic injury was – 10,98%(n=10). Mortality rate
– 13,26%(n=13), the cause was MODS due to irreversible shock in polytraumatized patients. In the group of
patients with failure of NOM – 2 deaths (one without splenectomy), the causes were TBI and chest injury.
Conclusions. Nonoperative treatment of splenic injuries is a compulsory component of current management
of traumatized patient, with direct impact on morbidity and survival rates, but it is effective only in skilled and
trained medical personnel.
