Abstract:
Introducere
Sindromul bronhoobstructiv este o stare
patologică legată de deteriorarea permeabilităţii
bronhiilor, ca urmare a îngustării sau ocluziei lor.
Acest sindrom nu este un diagnostic de sine stătător,
întâlnindu-se mai frecvent şi evoluând deosebit de
grav la copiii de vârstă fragedă. Scopul studiului
Scopul acestei cercetări este stabilirea cauzelor
şi a variantelor evolutive ale sindromului bronhoobstructiv la copii.
Material şi metode
În perioada 2016–2017, în secţia de alergologie a Institutului Mamei şi Copilului (IMC) au fost
internaţi în mod urgent 164 de copii cu sindrom
bronhoobstructiv nediferenţiat. Vârsta copiilor varia
de la 3 luni la 6 ani. La 24 (14,6%) de copii, sindromul
bronhoobstructiv a fost înregistrat primar, ceilalţi
pacienţi dezvoltau al 3-lea – al 5-lea episod de obstrucţie bronşică. Anamneza alergologică agravată
a fost depistată în 68% de cazuri.
Toţi pacienţii au fost expuşi examenului clinic şi
celui paraclinic, ce includea hemoleucograma, radiografia toracelui; la copiii mai mari de 4 ani – spirometria, examinarea imunologică (aprecierea nivelului
de Ig E, A, M, G; IgM, IgGMycoplasma, Chlamydia pn.,
testului Phadiatop); în unele cazuri – esofagogastroduodenoscopia, ecografia cordului.
Rezultate obţinute
La 12 copii cu sindrom bronhoobstructiv primar
a fost diagnosticată bronşiolită acută, la 4 – tuse
convulsivă, la 3 – astm bronşic, iar la ceilalţi 5 copii
– pneumonie. La pacienţii cu sindrom bronhoobstructiv recidivant, în 61,4% cazuri (86 copii) a fost
depistat astm bronşic atopic, la 11,4% (16) pacienţi
– boală de reflux gastroesofagian, la 12,8% (18 copii)
– pneumonie dezvoltată pe fond de hipo-IgA-emie,
iar la 20 de copii (14,3%) a fost diagnosticată starea
de weezing recurent. Concluzie
Sindromul bronhoobstructiv la copii poate fi
o manifestare a unui şir de maladii. Acest fapt induce necesitatea efectuării unui examen complex şi
profund al tuturor pacienţilor cu bronhoobstrucţie
nediferenţiată.
