Abstract:
Bronşiectaziile reprezintă o boală respiratorie
progresivă a căilor aeriene, definită anatomic prin
dilataţie anormală şi progresivă a bronhiilor, manifestată clinic prin tuse, expectoraţii şi infecţii respiratorii recurente [1]. Este o afecţiune înalt eterogenă
în ceea ce priveşte etiologia, severitatea şi evoluţia
clinică (1–7). Bronşiectaziile pot avea origine genetică sau dobândită, cel mai frecvent fiind rezultatul
unor infecţii ale tractului respirator (bronşiectazii
posttuberculoase, aspergiloza bronhopulmonară
alergică etc.) [2].
Exacerbările sunt recunoscute a fi evenimente
importante în evoluţia naturală a bronşiectaziilor,
conducând la progresarea maladiei, la modificări
ireversibile la nivelul arborelui bronşic, precum şi la
deteriorarea funcţiei pulmonare şi a calităţii vieţii.
Rata exacerbărilor diferă de la caz la caz, variind de
la 0 la 9 evenimente pe an [3], determinând cheltuieli
importante suportate de sistemul medical [4].
Semnificaţia identificării pacienţilor ce prezintă
un risc sporit de a dezvolta o nouă exacerbare este
ilustrată de numeroase studii clinice care subliniază
necesitatea terapiei preventive [3] şi nu în ultimul
rând a reabilitării pulmonare (RP) [5].
Componentele de bază ale managementului
bronşiectaziilor sunt: confirmarea diagnosticului, cu
aprecierea severităţii bolii; tratament specific etiologic (în cazul în care este posibil); evitarea factorilor de
risc asociaţi cu exacerbările; kinetoterapie, aerosoloterapie, antibioterapie, medicaţie bronhodilatatoare
şi mucolitice; tratament chirurgical (la pacienţii ce
întrunesc criteriile necesare) şi tratamentul complicaţiilor [6].
Reabilitarea pulmonară, având un rol-cheie în
managementul pacientului cu bronşiectazii, reprezintă un program multidisciplinar [5], cu scop de
ameliorare a simptomelor, creşterea toleranţei la
efort fizic, scăderea numărului de exacerbări şi spitalizări, îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului, cu
oferirea posibilităţii de integrare în societate [7].
Administrarea izolată a tratamentului medicamentos va avea un impact limitat asupra încetinirii progresării bolii şi deteriorării calităţii vieţii şi a capacităţii de muncă la pacienţii cu bronşiectazii.
Varietatea tehnicilor de RP, precum şi diversitatea manifestărilor clinico-paraclinice la pacienţii cu
bronşiectazii dictează necesitatea alcătuirii unui plan
individualizat pentru fiecare pacient [8].
