Introducere: În ultimele decenii societăţile chirurgicale din Europa şi America de Nord au aprobat separarea specialităţii de
chirurgie programată de la cea de urgenţă. La baza acestor tendinţe au stat: rezultatele nesatisfăcătoare ale spitalizărilor
urgente, coordonarea inadecvată a serviciului, lipsa literaturii şi a training-urilor specializate, alocarea limitată a resurselor şi
complexitatea înaltă caracteristică chirurgiei de urgenţă.
Realizări: Asociaţia Americană de Chirurgie a Traumei (AAST) a stabilit curriculum pentru o specialitate nouă – Chirurgia
Stărilor Acute (Acute Care Surgery – ACS) care include trei elemente practice de bază: chirurgia de urgenţă, trauma şi terapia
stărilor critice. Astfel de compoziţie educaţională asigură o bază vastă de experienţă necesară pentru tratamentul pacienţilor
chirurgicali critici. Societatea Europeană de Traumă şi Chirurgie de Urgenţă (ESTES), la fel este în proces de definire a
curriculum-ului pentru specialitatea – Chirurgia Generală Urgentă (EGS), deşi fără includerea compartimentului de terapie a
stărilor critice, din motivul altor standarde de pregătire a chirurgilor în Europa. Asociaţia Japoneză de Medicină Urgentă (JAAM)
a realizat 3 conferinţe anuale comune cu AAST şi a lansat o revistă oficială proprie – Journal of Acute Medicine and Surgery.
Evaluarea rezultatelor: O multitudine de literatură demonstrează beneficiile majore în urma creării acestei specialităţi
chirurgicale noi. S-a înregistrat ameliorarea rezultatelor tratamentului efectuat de către specialiştii ACS/EGS pentru cea mai
răspîndită patologia chirurgicală urgentă – apendicita. La fel, s-au ameliorat rezultatele operaţiilor efectuate de echipe
specializate în chirurgia de urgenţă la pacienţii cu afecţiuni biliare şi colorectale acute.
Perspective: Specialitatea Chirurgia Generală Urgentă pare să aibă o perspectivă de extindere continuă pe viitor, întrucît
chirurgii cu o pregătire specială vor demonstra rezultate superioare. Programele educaţionale în ACS/EGS vor include
elementele esenţiale ale ortopediei, neurochirurgiei, reanimatologiei, chirurgiei vasculare, chirurgiei generale de urgenţă, hepatobiliare, toracice şi pediatrice pentru asigurarea capacităților adecvate ale specialiştilor în acordarea asistenţei medicale
acestei categorii de bolnavi.
Introduction: During the recent decades, both North American and European surgical societies have advocated separation of
elective and emergency general surgical specialties. These aspirations have been fueled by poor outcomes in emergency
admissions, inadequate leadership, lack of literature and training, scarce allocation of resources, and high complexity of the
emergency surgical disease burden.
Developments: The American Association for the Surgery of Trauma (AAST) has established a training curriculum for the
Acute Care Surgery (ACS) which involves three pillars of practice: emergency surgery, trauma, and surgical critical care. Such a
composition of training allows a broad base of expertise to serve the needs of critically ill surgical patients. The European
Society of Trauma and Emergency Surgery (ESTES), is likewise in process of defining the training curriculum for the
Emergency General Surgery (EGS), however, excluding surgical critical care for reasons adherent to training of surgeons in
Europe. The Japanese Association of Acute Medicine (JAAM) has had 3 joint annual meetings with the AAST and JAAM has
launched their official publication, the Journal of Acute Medicine and Surgery.
Outcome measures: There is a multitude of literature depicting major outcome benefits following establishment of the new
surgical specialty. The most common emergent surgical condition such as appendicitis has experienced improved outcomes
following care provided by ACS/EGS. Likewise, patients suffering emergency biliary conditions and colorectal emergencies
have shown improved outcomes after establishment of dedicated emergency surgical teams.
Future perspectives: The EGS specialty will likely expand in the future as outcomes are improving through care under
specialists with appropriate training. ACS/EGS fellowship programs will develop their training elements incorporating basic
orthopedics, neurosurgery, resuscitation, vascular, emergency general surgery, hepatobiliary, thoracic, pediatric to ensure a
adequate capability for this patient category.
