Chirurgia generală de urgenţă: e timpul pentru o specialitate chirurgicală nouă?

Abstract

Introducere: În ultimele decenii societăţile chirurgicale din Europa şi America de Nord au aprobat separarea specialităţii de chirurgie programată de la cea de urgenţă. La baza acestor tendinţe au stat: rezultatele nesatisfăcătoare ale spitalizărilor urgente, coordonarea inadecvată a serviciului, lipsa literaturii şi a training-urilor specializate, alocarea limitată a resurselor şi complexitatea înaltă caracteristică chirurgiei de urgenţă. Realizări: Asociaţia Americană de Chirurgie a Traumei (AAST) a stabilit curriculum pentru o specialitate nouă – Chirurgia Stărilor Acute (Acute Care Surgery – ACS) care include trei elemente practice de bază: chirurgia de urgenţă, trauma şi terapia stărilor critice. Astfel de compoziţie educaţională asigură o bază vastă de experienţă necesară pentru tratamentul pacienţilor chirurgicali critici. Societatea Europeană de Traumă şi Chirurgie de Urgenţă (ESTES), la fel este în proces de definire a curriculum-ului pentru specialitatea – Chirurgia Generală Urgentă (EGS), deşi fără includerea compartimentului de terapie a stărilor critice, din motivul altor standarde de pregătire a chirurgilor în Europa. Asociaţia Japoneză de Medicină Urgentă (JAAM) a realizat 3 conferinţe anuale comune cu AAST şi a lansat o revistă oficială proprie – Journal of Acute Medicine and Surgery. Evaluarea rezultatelor: O multitudine de literatură demonstrează beneficiile majore în urma creării acestei specialităţi chirurgicale noi. S-a înregistrat ameliorarea rezultatelor tratamentului efectuat de către specialiştii ACS/EGS pentru cea mai răspîndită patologia chirurgicală urgentă – apendicita. La fel, s-au ameliorat rezultatele operaţiilor efectuate de echipe specializate în chirurgia de urgenţă la pacienţii cu afecţiuni biliare şi colorectale acute. Perspective: Specialitatea Chirurgia Generală Urgentă pare să aibă o perspectivă de extindere continuă pe viitor, întrucît chirurgii cu o pregătire specială vor demonstra rezultate superioare. Programele educaţionale în ACS/EGS vor include elementele esenţiale ale ortopediei, neurochirurgiei, reanimatologiei, chirurgiei vasculare, chirurgiei generale de urgenţă, hepatobiliare, toracice şi pediatrice pentru asigurarea capacităților adecvate ale specialiştilor în acordarea asistenţei medicale acestei categorii de bolnavi.

Introduction: During the recent decades, both North American and European surgical societies have advocated separation of elective and emergency general surgical specialties. These aspirations have been fueled by poor outcomes in emergency admissions, inadequate leadership, lack of literature and training, scarce allocation of resources, and high complexity of the emergency surgical disease burden. Developments: The American Association for the Surgery of Trauma (AAST) has established a training curriculum for the Acute Care Surgery (ACS) which involves three pillars of practice: emergency surgery, trauma, and surgical critical care. Such a composition of training allows a broad base of expertise to serve the needs of critically ill surgical patients. The European Society of Trauma and Emergency Surgery (ESTES), is likewise in process of defining the training curriculum for the Emergency General Surgery (EGS), however, excluding surgical critical care for reasons adherent to training of surgeons in Europe. The Japanese Association of Acute Medicine (JAAM) has had 3 joint annual meetings with the AAST and JAAM has launched their official publication, the Journal of Acute Medicine and Surgery. Outcome measures: There is a multitude of literature depicting major outcome benefits following establishment of the new surgical specialty. The most common emergent surgical condition such as appendicitis has experienced improved outcomes following care provided by ACS/EGS. Likewise, patients suffering emergency biliary conditions and colorectal emergencies have shown improved outcomes after establishment of dedicated emergency surgical teams. Future perspectives: The EGS specialty will likely expand in the future as outcomes are improving through care under specialists with appropriate training. ACS/EGS fellowship programs will develop their training elements incorporating basic orthopedics, neurosurgery, resuscitation, vascular, emergency general surgery, hepatobiliary, thoracic, pediatric to ensure a adequate capability for this patient category.