Introducere: Procesul inflamator la nivelul sistemului osteo-articular reprezintă o urgenţă chirurgicală a perioadei neonatale.
Incidenţa sechelelor la nou-născuţi variază între 6% şi 50% şi conduc la apariţia tulburărilor în creşterea osului, discrepanţa
lungimii extremităţilor, artrite, fracturi patologice.
Scopul: De a ameliora rezultatele tratamentului medico-chirurgical al nou-născuţilor cu infecţii osteo-articulare prin aprecierea
unei strategii de diagnostic şi tratament adecvat la debutul bolii.
Material şi metode: Pe parcursul anului 2010-2014 au fost spitalizaţi şi trataţi 44 nou-născuţi cu osteomielită hematogenă
acută. În procesul inflamator au fost antrenate humerusul – la 16 nou-născuţi, oasele antebraţului – la 3, femurul cu articulația
coxo-femurală – 22, tibia – 2 şi osul mandibular la un nou-născut. Au fost analizate datele clinice, imagistice, condițiile
favorizante de apariție a procesului, factorii de pronostic. La 90% din pacienţi au fost depistate comorbidităţi (pneumonie,
infecţie respiratorie, omfalită, enterocolită, encefalopatie perinatală, ş.a.).
Rezultate: Tratamentul conservator a fost utilizat în 3 cazuri, în cazul unui diagnostic precoce, în primele 24 ore de la debut. În
41 cazuri managementul medico-chirurgical a inclus trei elemente de bază: evacuarea puroiului, antibioticoterapia şi
imobilizarea articulaţiei.
Concluzii: Infecțiile osteoarticulare la nou-născut reprezintă o afecțiune septico-purulentă al cărui tratament standard este cel
chirurgical. Modificările distructive ale cartilajului derulează rapid, devenind ireversibile peste 3-4 zile de la debutul bolii, fapt ce
impune o tactică terapeutică şi chirurgicală cât mai precoce. Lipsa semnelor clinice şi paraclinice la nou-născut cauzează
diagnosticul tardiv şi tratamentul neadecvat.
Introduction: The inflammatory process in the osteo-articular system is a surgical emergency in neonatal period. The incidence
of sequelae in infants between 6% and 50% and give rise to disturbances in bone growth, extremity length discrepancy, arthritis,
pathologic fractures.
Purpose: To improve the results of medical and surgical treatment of newborns with osteo-articular infection by assessing a
strategy of diagnosis and treatment.
Material and methods: During 2010-2014, 44 infants with acute hematogenous osteomyelitis were hospitalized and treated.
The inflammatory process involved humerus in 16 newborns, forearm bones – in 3, femur with coxo-femoral joint – in 22, tibia –in 2 and mandibula in 1 newborn. Patients were examined clinically, imagistic, with determination of predisposing conditions for
the development of the process and prognostic factors. In 90% of patients comorbidities (pneumonia, respiratory infection,
enterocolitis, perinatal encephalopathy, etc.) were identified
Results: Conservative treatment was used in 3 cases, in case of early diagnosis, within 24 hours of onset. In 41 cases, medical
and surgical management included three basic elements: drainage of pus, antibiotic therapy and immobilization of the joint.
Conclusions: Musculoskeletal infections in new-born is a septico-purulent disease of which standard treatment is surgical.
Destructive changes of the cartilage develop quickly and becoming irreversible on 3-4 days from the onset of illness, fact which
requires therapeutic and surgical approach as early as possible. The absence of clinical and paraclinical signs in a new-born
can result in delay of diagnosis and non-adequate treatment.
