Introducere: Sindromul posttrombotic (SPT) reprezintă o sechelă tardivă a trombozei venoase profunde, ce condiţionează o
dizabilitate elevată în pofida multiplelor strategii curative propuse de-a lungul timpului. Rezultatele deseori nesatisfăcătoare ale
managementului conservator al SPT în coroborare cu implementarea pe larg în practica chirurgicală contemporană a metodelor
minim-invazive de tratament au redresat interesul către abordul intervenţional.
Scopul cercetării: Analiza rezultatelor precoce şi la distanţă după practicarea diverselor intervenţii chirurgicale adresate SPT.
Material și metode: În funcţie de tipul predominant al dereglării hemodinamice bolnavii (n=141), operaţi pe parcursul unei
perioade de 5 ani, au fost convenţional distribuiţi în 4 loturi, cu: obstrucţie venoasă profundă (“OP”); reflux venos profund (”RP”);
reflux superficial (”RS”); reflux perforant (”RPrf”). Vârsta medie – 57,2 ani; femei – 65,24%; rata cazurilor cu ulcere venoase –
69,5%. Metode diagnostice utilizate: Doppler-duplex, fotopletismografie, CT-flebografie. Au fost efectuate următoarele
intervenţii: în lotul ”OP” – by-pass venos crossover femuro-femural cu grefă sintetică ePTFE (1); în lotul ”RP” – transfer valvular
safeno-popliteu (3) sau axilo-femural (1). Ca tehnici adiţionale s-au realizat endoflebectomia (5) şi fistula arterio-venoasă (1). În
lotul ”RS” pe lîngă stripping-ul safenian scurt (59) s-au practicat ablaţia endovenoasă cu laser (8) şi scleroterapia cu spumă
transcateter (14); în lotul “RPrf” – întreruperea venelor perforante prin sclerozare percutană ecoghidată (11), laser endovenos
(6) sau chirurgie endoscopică subfascială (38).
Rezultate: Tromboza venoasă profundă postoperatorie a fost înregistrată doar în 0,7% cazuri. Rata ulcerelor vindecate la 3 luni
şi la 4 ani postintervenţional – 83,67% şi 90,81%, respectiv. Ameliorarea postoperatorie a calităţii vieţii a fost remarcată de
91,48% bolnavi.
Concluzii: Selectarea pacienţilor cu SPT ce pot beneficia potenţial de tratament chirurgical este posibilă doar în baza unei
examinări paraclinice complexe. Rezultatele tratamentului SPT pot fi ameliorate prin aplicarea potrivită a diverselor metode
intervenţionale.
Introduction: Postthrombotic syndrome (PTS) is a late sequela of deep vein thrombosis, which determines an elevated
disability despite many curative strategies proposed over time. Unsatisfactory results of conservative management of PTS in
conjunction with extensively implementation in contemporary surgical practice of minimally invasive treatment methods have
recovered interest to interventional approach.
The aim of the study: Analysis of early and mid-term results after carrying out various surgical procedures addressed to PTS.
Material and methods: Depending on predominant type of hemodynamic disorders, patients (n=141) operated over a period of
5 years, were conventionally distributed in 4 groups, with: deep vein obstruction (“DO”); deep venous reflux (“DR”); superfic ial
reflux (“SR”); and perforating reflux (“RPrf”). Average age – 57.2 years; female – 65.24%; the rate of cases with venous ulcers –
69.5%. Diagnostic methods: Doppler-duplex ultrasound, photoplethysmography, CT-phlebography. The following interventions
were performed: in the group “DO” – crossover venous femoral-femoral bypass with ePTFE synthetic graft (1); in group "DR" –
sapheno-popliteal (3) or axillo-femoral venous valve transfer (1). As additional techniques, endophlebectomy (5) and
arteriovenous fistula (1) were performed. In “SR” group in addition to below-knee saphenous stripping (59), we performed
endovenous laser ablation (8) and transcatheter foam sclerotherapy (14); in "RPrf" group – interruption of perforating veins
through percutaneous ultrasound-guided sclerotherapy (11), endovenous laser (6) or subfascial endoscopic surgery (38) were
carried out.
Results: Postoperative deep venous thrombosis was registered only in 0.7% of cases. The rate of ulcers healed at 3 months
and 4 years postoperatively was 83.67% and 90.81%, respectively. Postoperative improving of quality of life was noted by
91.48% patients.
Conclusions: Selection of patients with PTS that can benefit from surgical treatment is possible only on the basis of complex
paraclinical examinations. The results of PTS treatment can be improved through an appropriate application of various
interventional techniques.
