Operaţii pe venele profunde şi tehnici miniminvazive în sindromul posttrombotic: rezultate clinice la distanţă

Abstract

Introducere: Sindromul posttrombotic (SPT) reprezintă o sechelă tardivă a trombozei venoase profunde, ce condiţionează o dizabilitate elevată în pofida multiplelor strategii curative propuse de-a lungul timpului. Rezultatele deseori nesatisfăcătoare ale managementului conservator al SPT în coroborare cu implementarea pe larg în practica chirurgicală contemporană a metodelor minim-invazive de tratament au redresat interesul către abordul intervenţional. Scopul cercetării: Analiza rezultatelor precoce şi la distanţă după practicarea diverselor intervenţii chirurgicale adresate SPT. Material și metode: În funcţie de tipul predominant al dereglării hemodinamice bolnavii (n=141), operaţi pe parcursul unei perioade de 5 ani, au fost convenţional distribuiţi în 4 loturi, cu: obstrucţie venoasă profundă (“OP”); reflux venos profund (”RP”); reflux superficial (”RS”); reflux perforant (”RPrf”). Vârsta medie – 57,2 ani; femei – 65,24%; rata cazurilor cu ulcere venoase – 69,5%. Metode diagnostice utilizate: Doppler-duplex, fotopletismografie, CT-flebografie. Au fost efectuate următoarele intervenţii: în lotul ”OP” – by-pass venos crossover femuro-femural cu grefă sintetică ePTFE (1); în lotul ”RP” – transfer valvular safeno-popliteu (3) sau axilo-femural (1). Ca tehnici adiţionale s-au realizat endoflebectomia (5) şi fistula arterio-venoasă (1). În lotul ”RS” pe lîngă stripping-ul safenian scurt (59) s-au practicat ablaţia endovenoasă cu laser (8) şi scleroterapia cu spumă transcateter (14); în lotul “RPrf” – întreruperea venelor perforante prin sclerozare percutană ecoghidată (11), laser endovenos (6) sau chirurgie endoscopică subfascială (38). Rezultate: Tromboza venoasă profundă postoperatorie a fost înregistrată doar în 0,7% cazuri. Rata ulcerelor vindecate la 3 luni şi la 4 ani postintervenţional – 83,67% şi 90,81%, respectiv. Ameliorarea postoperatorie a calităţii vieţii a fost remarcată de 91,48% bolnavi. Concluzii: Selectarea pacienţilor cu SPT ce pot beneficia potenţial de tratament chirurgical este posibilă doar în baza unei examinări paraclinice complexe. Rezultatele tratamentului SPT pot fi ameliorate prin aplicarea potrivită a diverselor metode intervenţionale.

Introduction: Postthrombotic syndrome (PTS) is a late sequela of deep vein thrombosis, which determines an elevated disability despite many curative strategies proposed over time. Unsatisfactory results of conservative management of PTS in conjunction with extensively implementation in contemporary surgical practice of minimally invasive treatment methods have recovered interest to interventional approach. The aim of the study: Analysis of early and mid-term results after carrying out various surgical procedures addressed to PTS. Material and methods: Depending on predominant type of hemodynamic disorders, patients (n=141) operated over a period of 5 years, were conventionally distributed in 4 groups, with: deep vein obstruction (“DO”); deep venous reflux (“DR”); superfic ial reflux (“SR”); and perforating reflux (“RPrf”). Average age – 57.2 years; female – 65.24%; the rate of cases with venous ulcers – 69.5%. Diagnostic methods: Doppler-duplex ultrasound, photoplethysmography, CT-phlebography. The following interventions were performed: in the group “DO” – crossover venous femoral-femoral bypass with ePTFE synthetic graft (1); in group "DR" – sapheno-popliteal (3) or axillo-femoral venous valve transfer (1). As additional techniques, endophlebectomy (5) and arteriovenous fistula (1) were performed. In “SR” group in addition to below-knee saphenous stripping (59), we performed endovenous laser ablation (8) and transcatheter foam sclerotherapy (14); in "RPrf" group – interruption of perforating veins through percutaneous ultrasound-guided sclerotherapy (11), endovenous laser (6) or subfascial endoscopic surgery (38) were carried out. Results: Postoperative deep venous thrombosis was registered only in 0.7% of cases. The rate of ulcers healed at 3 months and 4 years postoperatively was 83.67% and 90.81%, respectively. Postoperative improving of quality of life was noted by 91.48% patients. Conclusions: Selection of patients with PTS that can benefit from surgical treatment is possible only on the basis of complex paraclinical examinations. The results of PTS treatment can be improved through an appropriate application of various interventional techniques.