Angina pectorală şi infarctul miocardic la vârstnici

Abstract

Evoluţia infarctului miocardic la pacienţii cu vârsta înaintată și senilă are multe particularităţi, condiţionate în mare parte, de micșorarea reactivităţii organismului. Cu vârsta se micșorează sensibilitatea aparatului receptor la captarea și transmiterea datelor informative spre SNC. CI se dezvoltă la aceste persoane pe fundalul leziunilor cronice ale sistemului coronarian și miocard. Manifestările clinice ale CI sunt rare, adesea slab pronunţate, cu durată mare sau atipice, condiţionate de epuizarea sistemelor fiziologice ale organismului. Anume micșorarea reactivităţii la îmbătrînirea organismului este baza simptomelor clinice slab pronunţate și neclare, care împiedică cu mult verificarea diagnosticului. CI adesea evoluţionează cu sindromul dolor slab pronunţat sau cu forme indolore, comparativ cu pacienţii de vârsta medie. La acești pacienţi IM parcurge cu reacţii din partea t° și sângelui slab pronunţate. În dinamică IM la pacienţii cu vârstă înaintată și senilă factorii psihoemoţionali au o însemnătate redusă, comparativ cu încordările fizice. Acest fenomen este condiţionat, în mare parte, de micșorarea reactivităţii sistemului simpato-adrenal, ca și de acţiunea mai prelungită a catecolominelor în legăură cu inactivitatea lor lentă. De rând cu frecvenţa înaltă a formelor atipice, inclusiv a formelor asimptomatice ale IM, frecvent apar în vârsta înaintată și senilă diferite complicaţii grave, ca: insuficienţa cardiacă acută, șoc cardiogen, aritmii, tulburări tranzitorii ale circulaţiei cerebrale până la ictus ș.a. 1. Debutul lent cu stări emoţionale slab pronunţate și durată mare. Adesea aceste accesesunt de durată mai mare decât la pacienţii de vârstă medie și mai frecvente, nefiind legate de emoţii, de eforturi fizice, ca o manifestare a insuficienţei coronariene pronunţate; 2. În vârstele discutate sunt frecvente formele indolore ale stenocardiei, care în unele cazuri se evidenţiază prin senzaţii de apăsare, dureri slabe, sâcâitoare retrosternale; în forma gastralgică poate simula acutizarea (chiar perforaţia) ulcerului gastric și a duodenului, rareori cu dureri în regiunea hipogastrică. Iată de ce în concretizarea stenocardiei este necesar de stabilit când apar aceste senzaţii – la emoţii, eforturi fizice, după alimentaţie (cafea, ciocolată ș.a.) de durată mică cu jugularea lor în repaus sau sub acţiunea coronaroliticelor; 3. În orice localizare a durerilor toracice, partea cervicală și, îndeosebi, în umărul stâng eforturile medicului trebuie să fie îndreptate spre evidenţierea dereglărilor coronariene, care în unele cazuri apar sub formă pronunţată de dispnee (în hipoxia miocardului, hemocoagulare, tulburări metabolice); 4. Uneori CI, accesele anginoase trebuie să fie diferenţiate de osteocondroză, spondiloartroză vertebrală cu dureri toracice, articulare, îndeosebi, în articulaţia humerală stângă, spaţiile intercostale, în regiunea cartilagelor coastelor în locurile de joncţiune cu sternul; 5. Pentru a argumenta CI e necesar de diferenţiat aceste date cu simptomele tipice ale stenocardiei. Manifestările slab pronunţate atipice pot fi jugulate cu analgezice, ce duc în eroare pe pacienţi și chiar pe medici, precum că aceste simptome sunt apreciate ca o nevralgie locală. Frecvenţa mai înaltă a manifestărilor atipice în cardiopatia ischemică la pacienţii cu vârsta înaintată și senilă este, posibil, determinată de degenerarea elementelor nervoase în miocard în prezenţa insuficienţei coronariene. Concomitent se micșorează și sensibilitatea receptorilor, ce efectuează transmiterea informaţiei către SNC. Este demonstrat că senzaţiile dureroase în angina pectorală nu apar în ischemia lentă a miocardului, în reacţiile vasomotore slabe și în micșorarea metabolismului miocardic, ce caracterizează inima aterosclerotică la persoanele în vârsta înaintată și senilă. Astfel, evidenţierea anginei pectorale, inclusiv și a infarctului miocardic la pacienţii cu vârsta înaintată și senilă, îndeosebi, la astenicii, necesită efectuarea diagnozei diferenţiate. La o categorie de pacienţi cu vârsta înaintată și senilă apariţia bruscă a zgomotului în urechi, slăbiciunii pronunţate, dezorientării pe fundalul stării anterioare satisfăcătoare, poate fi un semn al infarctului miocardic. Insuficienţa circulaţiei cerebrale este cauzată în asemenea cazuri de micșorarea debitului cardiac, tonusului vaselor în prezenţa aterosclerozei (de grad divers) a vaselor cerebrale. Și invers: dezvoltarea infarctului miocardic poate surveni ca o complicaţie a ictusului cerebral cu micșorarea pronunţată a tensiunii arteriale. Determinarea CI, infarctului miocardic la persoanele cu vârsta înaintată și senilă este mai deficilă, comparativ cu cele de vârsta medie nu numai că au o evoluţie fercvent atipică, cu simptome slab pronunţate și cu apariţia unor noi simptome, condiţionate de schimbări patologice multiple ale organismului, dar și de particularităţile electrocardiografice. Chiar și la persoanele sănătoase cu vârsta înaintată și senilă ECG are urmatoarele particularităţi:se alungește intervalul P-Q (până la 0,2-0,22 sec), se micșorează unda P în derivaţiile standarde și toracice. Cu vârsta se majorează devierea spre stânga a ECG, se micșorează amplituda QRS și, îndeosebi, a undei T, ca devieri fiziologice ale ECG la persoanele cu vârsta înaintată și senilă se constată dinţari nepronunţate a undelor și dilatări moderate a complexului QRS; frecvent se întâlnește bloc de ram drept a peducului atrio-ventricular. Schimbările ECG capătă un caracter mai intensiv în ateroscleroza pronunţată a vaselor coronariene și a miocardului. Totodată, mai intensiv, comparativ cu persoanele sănătoase, de aceeași vârstă: se deviază axa electrică spre stânga, se micșorează voltajul undelor, mai ales T în derivaţiile I, AVL și toracice stângi. Apar unde T bifazice în aceleași derivaţii, cu subdenivelarea segmentului ST în derivaţiile toracice stângi. Este mai pronunţată încetinirea conductibilităţii intraventriculare (dilatarea complexului QRS cu dese dinţări a undelor). În prezenţa acestor schimbări, argumentarea diagnosticului se efectuează prin compararea datelor ECG ale pacientului cu cele realizate anterior (de rând cu analiza datelor clinice și paraclinice în dinamică).