Abstract:
Introducere
Agenţii fizici pot avea influenţe negative asupra organismului, dezechilibrând reacţiile de protecţie adaptivă, iar în anumite
condiţii, pot cauza dereglări grave ale sănătăţii sau produc
moartea omului. După frecvenţa morbidităţii și mortalităţii în
rândurile persoanelor de vârsta a treia accidentele provocate de
agenţii fizici ocupă un loc aparte. De obicei, cazurile de moarte
condiţionată de agenţii fizici ai mediului (temperatura înaltă
și scăzută, curentul electric tehnic și atmosferic, presiunea
atmosferică extremală, radiaţiile excesive etc.), devin obiectele
de cercetare medico-legală. Se cunoaște că fiecare agent fizic,
în mod particular, acţionează asupra organismului, provocând
leziuni și modificări morfologice specifice, indiferent de vârsta
victimei. Totodată, condiţiile în care se desfășoară aceste evenimente, se deosebesc în funcţie de vârsta persoanelor, supuse
acţiunii factorilor traumatizanţi respectivi. Cele relatate au și
determinat scopul actualei lucrări.
Scopul lucrării
Constă în sistematizarea specificului letalităţii persoanelor
de vârsta a treia prin acţiunea factorilor fizici.
Materiale şi metode
Analizei a fost supus 101 caz de deces al persoanelor cu
vârsta peste 60 de ani în urma acţiunilor temperaturilor extremale și a curentului electric, examinate pe parcursul a cinci
ani (2007–2011) în secţia tanatologie medico-legală din mun.
Chișinău. Informaţiile respective au fost acumulate pentru
fiecare caz din următoarele surse: datele prezentate expertizei
medico-legale de către colaboratorii organului de drept, de la
rude și martori, precum și prin sistematizarea modificărilor
obţinute în procesul de cercetare medico-legală a obiectului
respectiv.
Rezultatele investigaţiilor noastre au demonstrat că
persoanele vârstnice (peste 60 ani), decedate prin acţiunea
factorilor traumatizanţi fizici, au constituit 10,1% din numărul
integral al tuturor formelor de moarte violentă, înregistrată în
perioada investigată.
S-a constatat că cel mai frecvent și important factor al mediului care a contribuit la decesul oamenilor bătrâni a fost agentul termic. Astfel, peste 97% dintre acţiunile factorilor fizici,
cauzători de moarte a persoanelor în etate, au fost temperaturile
extremale ale mediului (scăzute și înalte), dintre care esenţial
a predominat (76,2%) acţiunea frigului asupra organismului,
care a și condiţionat moartea persoanelor expuse mai mult
timp în astfel de condiţii, deci, printr-o hipotermie generală.
Toate cazurile de moarte prin hipotermie au avut un
caracter accidental, iar majoritatea dintre ele s-au înregistrat
la persoanele aflate în condiţii cu temperaturi joase în stare
de ebrietate. Au fost și persoane singuratice, care locuiau în
propriile case, fără încălzire pe timp rece a anului, iar în alte
cazuri bătrânii nici nu dispuneau de adăpost, fiind depistate
decedate în locurile publice. Adesea temperatura aerului la
momentul cercetării cadavrului la faţa locului era pozitivă
(până la 10-12Co
), însă, condiţiile au fost nefavorabile pentru
supravieţuire (umiditate sporită, vânt, îmbrăcămintea redusă,
etc). O dovadă a acţiunii frigului asupra omului viu este locul
depistării acestuia, unde zăpada sau gheaţa este topită sub el,
poziţia specifică (embrională) a cadavrului, ţurţuri de gheaţă
în regiunea nasului și gurii, etc.
Traumele termice la oamenii bătrâni mai frecvent s-au
înregistrat în mediu casnic, cu împrejurări agravante și diversificate. Efectul acţiunii temperaturii înalte cu consecinţe
letale, de obicei, se manifestă prin leziuni locale (arsuri) sau
prin dereglări generale severe, condiţionate de supraîncălzirea
organismului (hipertermie). Ultima formă de acţiune, în observaţiile noastre, s-a înregistrat numai într-un singur caz. Însă, în
majoritatea cazurilor (20), decesul persoanelor de vârsta a treia,
s-a datorat complicaţiilor arsurilor de gradul 3 și 4, produse
în timpul incendiilor. De cele mai deseori incendiile au avut
loc în casele particulare și s-au produs din cauza exploatării
incorecte a sobelor, adesea în stări avariate, sau a aparatelor
termice defectate, care din neatenţie victimelor au fost folosite.
Aproximativ o treime din cauzele arsurilor la domiciliu s-au
datorat contactului îmbrăcămintei cu sursa termică.
În anumite cazuri de incendii, fumul acumulat în încăperi,
mai întâi, provoca intoxicaţii acute cu monoxid de carbon, iar
flacără continua să producă imense arsuri victimei, chiar și
postmortem. Despre astfel de situaţii ne mărturisește numărul
relativ mare (6) de cadavre depistate în stare de carbonizare.
Doar stabilirea concentraţiei de carboxihemoglobină în sângele
și ţesuturile decedatului ne indică faptul, că persoana a pătimit
în timpul vieţii, în caz contrar, medicul-legist nu poate răspunde
cu certitudine la întrebarea ce ţine de originea vitală sau postmortem al modificărilor stabilite. Tocmai în aceste condiţii,
organele de urmărire penală cu greu puteau să stabilească
motivele reale ale incendiilor cu decesul bătrânilor, întrucât
concluziile medico-legale nu conţineau probe pertinente în
acest scop.
Cazurile de electrocuţii letale a persoanelor în vârsta au
avut loc din neatenţia lor, accidental, în condiţiile casnice.
Sistematizarea circumstanţelor în care s-au desfășurat
acţiunile dăunătoare al agenţilor fizici ne mărturisește despre
condiţiile agravante în care nevrând nimeresc oamenii bătrâni
spre sfârșitul vieţii, adesea uitaţi de cei apropiaţi și societate,
devenind victime datorită neputinţei de a-și salva propria viaţa
în anumite situaţii complicate.