Introducere. Tratamentul apendicitei acute la vârstnici necesită eforturi terapeutico – chirurgicale deosebite. În cazurile cu complicație severe letalitatea atinge 60-70%. Scopul. Atenționarea chirurgilor practici la evoluția drastică a apendicitei. Material şi metode. Pacientul M. în vârstă de 76 ani internat în secție de chirurgie IMSP a Spitalul Raional Briceni pe 24 noiembrie 2009 la ora 9.40 cu diagnosticul de abdomen acut. S-a îmbolnăvit acum 4 zile în urmă. Obiectiv: starea gravă, pulsul 116-120 ׳, tensiunea arterială 110-60 mmHg. Abdomenul balonat, dureros la palpație cu defense muscular pe tot
flancul drept. Datele paraclinice: leucocitoza 23,4; nesegmentate 18%. S-a efectuat radiografia pe gol, USG, laparoscopia. S-a stabilit diagnoza – peritonită purulentă difuză. După pregătire preoperatorie scurtă pacientul a fost operat. Diagnosticul postoperator: Apendicita acută gangrenoasă perforativă. Abces apendicular retroperitoneal, retrocecal. Peritonită purulentă difuză. Perioada postoperatorie cu agravare. Pe 28.XI.2009 s-a solicitat consultația specialistului pe aviasan. Pacientul reoperat cu incizii în regiunea lombară şi drenarea flegmonului retroperitoneal şi abcesului subdiafragmal. Prin toracocenteză sa drenat cavitatea pleurală. Evoluția ulterioară gravă cu delir în primele 3 zile. Tratament infuzional intensiv, terapia antibacteriană,
pansamente agresive (sub anestezie generală i/v), lavaj continuu cu antiseptice. S-a obținut ameliorarea stării pacientului. Pe 09.XII au fost aplicate suturi secundare. Pe 15 XII s-a externat din secție. Concluzii. Adresarea precoce a suferinzilor ar fi momentul optimal de prevenire a urmărilor drastice. Rezolvarea complicațiilor grave necesită eforturi maxime chirurgical terapeutice inclusiv consultația colegilor experimentați.
Introduction. The management of acute appendicitis in elderly patients has a specific approach. The cases involving severe complications have a mortality
rate as high as 60-70%.Aim of this study: To reinsure regardfulness of practical surgeons to the drastic evolution of acute appendicitis. Material
and methods: Patient M., 76 years old, attended to the division of surgery of Briceni Regional Hospital on the 24’ th of November 2009 at 9:40 AM,
diagnosed for acute abdomen. The onset of symptoms was four days before hospitalization. The patient was in a severe state, a bloating abdomen,
tenderness at palpation with muscular rigidity involving the right flank. At laboratory findings the white blood count showed leucocytosis – 23,4.
X-ray of the abdomen, Ultrasonography and laparoscopy have been performed. The diagnosis of diffuse purulent peritonitis was put. After a short
preoperative care the patient underwent surgery. Postoperative diagnosis: Acute gangrenous perforated appendicitis. Retroperitoneal abscess with
retrocecal localization. Diffuse purulent peritonitis. The postoperative period with a worsening of the general state. On the 28’th of November the
patient was consulted by “AVIASAN” specialist. The patient was reoperated. A lumbar incision was used to drain the retroperitoneal phlegmon and
the subdiaphragmal abscess. Thoracocentesis was performed to drain the pleural cavity. For the following three days the patient has been in a severe,
delirious state. Intensive infusional, antibacterial treatment with aggressive wound care (under general intravenous anesthesia), and continuous pleural
lavage using antiseptic agents led to improvement of the general state of the patient. Conclusions: The early hospital attendance of patients is is
crucial for prevention of such severe complications. Management of such complications involves maximal surgical and therapeutic efforts including
consultation of more experienced specialists.
