Two groups of patients were studied, with seronegative rheumatoid arthritis, and seropositive rheumatoid arthritis respectively. The subjects were evaluated clinically, with laboratory tests, the DAS28 assessment tool, and ultrasound imaging. The collected data was used to detect potential markers for early diagnosis of seronegative rheumatoid arthritis.
Introducere
Importanţa acestui subiect pornește de la prezenţa artritei ca manifestare clinică și de la dificultatea identificării și diferenţierii artritei reumatoide
(AR), în funcţie de tipul serologic (artrită reumatoidă
seropozitivă sau seronegativă). Deci, identificarea
factorului reumatoid (FR) și a anticorpilor antipeptida
citrulin ciclică (anti-CCP sau ACPA) apreciază tipul
serologic al artritei reumatoide. S-a dovedit că la
pacienţii cu AR seropozitivă, în primii ani, boala are
o evoluţie mai severă.
Lipsa actuală a altor markeri specifici în diagnosticul AR seronegative (FR și anti-CCP sunt incluse în
criteriile de clasificare ACR/EULAR 2010) împiedică
diagnosticul timpuriu al acestui subtip de AR, determinând întârzierea iniţierii tratamentului de fond.
Sunt raportate date despre evoluţia AR seronegative
ca fiind mai puţin severă decât în AR seropozitivă,
deși unele studii se contrazic până în prezent.
În studiul nostru a fost aplicată metoda ultrasonografică, ce are o importanţă informativă în
reumatologia clinică în ultimii ani. Progresele din tehnologia cu ultrasunete permit vizualizarea directă cu
sensibilitate, specificitate și precizie înalte a prezenţei
modificărilor patologice, cum ar fi îngroșarea sinovialei, vascularizarea sinovialei în articulaţiile afectate,
eroziunea osoasă din AR. Mai multe studii efectuate
au demonstrat că examenul ultrasonografic poate
aprecia activitatea bolii și răspunsul la tratamentul
de fond sau la cel biologic.
Alte studii au descris o ipoteză unde pacienţii
cu AR la care se determină prezenţa hiperemiei/
hipervascularizării sinoviale, prin examenul ultrasonografic, pot beneficia de modificarea tratamentului,
în funcţie de semnele prezente.
Material și metode
Au fost incluși în studiu pacienţi cu AR seronegativă și seropozitivă care au îndeplinit criteriile de
clasificare ACR/EULAR 2010. Toţi pacienţii și-au dat
consimţământul în scris. Durata bolii a fost până la
trei ani.
Au fost formate două loturi: I lot – pacienţi cu
AR seronegativă (FR-, anti-CCP-), lotul II – bolnavi cu
AR seropozitivă (FR+, anti-CCP+).
Au fost evaluate pentru toţi pacienţii: examenul
clinic, testele de laborator și scorul DAS 28.
În ambele loturi s-a efectuat examenul ultrasonografic articular. Evaluarea ultrasonografică a fost făcută în următoarele articulaţii: radiocarpiene, metacarpofalangiene, talocrurale și metatarsofalangiene. A fost apreciată prezenţa sau absenţa hipertrofiei
sinoviale, a eroziunilor osoase.
Caracteristicile ultrasonografice ale inflamaţiei
și leziunilor osoase au fost analizate în comparaţie
cu scorul DAS 28.
Rezultate obţinute
În studiu au fost incluși 82 de pacienţi, fiind
divizaţi în două loturi: I lot – 32 pacienţi cu AR seronegativă, lotul II – 50 bolnavi cu AR seropozitivă.
Din toţi 82 de pacienţi, 62% (51 persoane) au fost de
sex feminin. Pacienţii cu AR seronegativă au avut o
vârstă mai mare decât cei cu AR seropozitivă (54 ani
versus 48,5 ani). VSH, PCR au fost aproape similare
în ambele loturi.
Scorul DAS 28 a fost mai mare în lotul I, luând în
consideraţie numărul articulaţiilor dolore și tumefiate
într-un număr mai mare la pacienţii seronegativi.
Prezenţa hipertrofiei sinoviale în ambele loturi
a fost aproape identică. Însă eroziunile osoase determinate ultrasonografic au fost în număr cu mult
mai mare în lotul pacienţilor cu artrită reumatoidă
seropozitivă. Discuţii
Conform studiului nostru, pacienţii cu AR seronegativă au o activitate a bolii mai înaltă decât
pacienţii cu AR seropozitivă, la evaluarea clinică și
ultrasonografică, în primii ani de boală.
Luând în consideraţie criteriile ACR 2010/EULAR,
prezenţa FR și a anti-CCP, ce sunt criterii de bază în
diagnosticul AR, pacienţii cu AR seropozitivă pot
îndeplini aceste criterii cu un număr mic de articulaţii dolore și tumefiate, în schimb la pacienţii seronegativi (FR-neg, anti-CCP-neg), pentru a îndeplini
criteriile de diagnostic, este necesar să fie implicate
mai multe articulaţii (mai mult de 10). Conform datelor noastre, în lotul I (AR seronegativă) în medie
au fost implicate 16 articulaţii (conform criteriilor, e necesar să fie prezentă tumefierea a 11 articulaţii),
comparativ cu lotul II (AR seropozitivă), în care au
fost în medie 7 articulaţii.
Așadar, pacienţii seropozitivi au un număr cu
mult mai mic de articulaţii tumefiate / dolore pentru
stabilirea diagnosticului, totuși nivelul crescut al FR,
și mai ales al anti-CCP, determină evoluţia distructivă
a artritei la acești pacienţi. Conform datelor studiului,
eroziunile osoase ultrasonografic erau prezente mai
mult la pacienţii seropozitivi (9), comparativ cu cei
seronegativi (1 pacient).
Concluzii
În baza datelor studiului, am determinat că pacienţii cu AR seronegativă au o activitate inflamatorie
mai înaltă. Deoarece pentru stabilirea diagnosticului
e necesar să fie implicate cu mult mai multe articulaţii, activitatea bolii a fost mai înaltă decât la bolnavii
cu AR seropozitivă. În schimb, la pacienţii cu AR seropozitivă, în primii ani de boală, evoluţia distructivă
(prezenţa eroziunilor ultrasonografic) este cu mult
mai rapidă decât la cei seronegativi.
Așadar, prezenţa și nivelul anti-CCP sunt cei mai
buni predictori ai artritei reumatoide seropozitive.
