Abstract:
Introducere. Tehnicile chirurgicale de esofagectomie se împart, in funcţie de calea de a-bord, în două mari categorii: transhiatale (ETH – cu torace
închis) şi transtoracice (ETT cu toracotomie). Alegerea uneia sau alteia dintre tehnici se face în funcţie de anumite criterii obiective dar şi în funcţie
de preferinţa chirurgului. Scop. Pe baza experienţei personale şi a datelor din literatură se încearcă optimizarea alegerii uneia dintre cele două căi
de abord. Material şi metodă: 56 esofagectomii cu viza de radicalitate pentru cancer de esofag, dintre care 24 ETH (pe cale transhiatală) şi 32 ETT (pe
cale transtoracică). S-au comparat morbiditatea, mortalitatea şi rezultatele postoperatorii imediate ale celor două tehnici. Rezultate. Diferenţe statistic
semnificative s-au înregistrat în privinţa complicaţiilor: mediastinită (12,5% pentru ETT şi 4,2% pentru ETH), pneumonii (20,8 % ETH şi 6,2% pentru ETT) şi ARDS – detresă respiratorie acută (12,5% pentru ETH si 6,2% pentru ETT). Cu toate acestea, mortalitatea nu e diferit semnificativ statistic:
16,7 pentru ETH si 15,6% pentru ETT (mortalitate globală 16%). Concluzii. - Starea biologica precară, şi disfunctii respiratorii severe la bolnavi cu
leziuni ale esofagului toracic inferior sau superior reprezintă criteriile obişnuite pentru indicaţia de ETH. Alternativa rezecţiei la vedere prin ETT este
discutabilă din punct de vedere al eficientei oncologice dar creşte riscul complicațiilor. Avantajele limfadenectomiei mediastinale pe cale transtoracică
nu au fost demonstrate şi există controverse în privinţa ratei supravieţuirii superioară la bolnavii cu ETT faţă de ETH. De aceea, indicaţiile ETH se pot
extinde la toate cazurile la care este tehnic posibilă.
