Abstract:
Background. Status epilepticus (SE) is the most common neurological emergency in children, being a
condition that results from the loss of mechanisms responsible for ending seizure or by initiating
mechanisms that cause an abnormal seizure response. Objective of the study. The present study
represents an analysis of the course of SE among children with "de novo" seizures and previously
established epilepsy, by analyzing the type of seizures, EEG route and assessment of serum
concentration of antiepileptic drugs. Material and Method. A retrospective study was performed by a
single center (Hospital of Mother and Child Health Care) during the period between 2015-2019. The
study included 115 children with convulsive SE, aged between 1 month and 18 years, hospitalized in
the pediatric intensive care unit. Medical records were revised to obtain variables related to
demographics and types of seizures. Results. Among the 115 children with SE, 72 (62.6%) had a
previously established diagnosis of epilepsy. Focal seizures were present in 32.7% of cases, and 45.2%
required intubation; the mortality rate being 0.9%. In children with a previously established diagnosis
of epilepsy, a pathological EEG was more common (p <0.001). In 81% of children with pre-existing
seizures, antiepileptic drug levels were known, but 58.6% of them had subtherapeutic levels.
Conclusion. SE is more common in children with previously established epilepsy. SE with focal
seizures often require intubation. Subtherapeutic serum concentrations of antiepileptic drugs have been
noticed more frequently among children with SE in previously diagnosed epilepsy. Introducere. Statusul epilepticus (SE) este cea mai frecventă urgență neurologică la copii, fiind o stare
care rezultă din pierderea mecanismelor responsabile pentru finalizarea accesului convulsiv sau prin
inițierea mecanismelor care determină un răspuns abnormal convulsivant. Scopul lucrării. Analiza
cursului evolutiv al SE în rândul copiilor cu convulsii de novo și cu epilepsie prestabilită anterior, prin
analiza tipului acceselor, traseului EEG și a evaluării concentrației serice a remediilor antiepileptice.
Material și Metode. Studiu retrospectiv, efectuat de un singur centru, pe parcursul anilor 2015-2019.
Au fost incluși în studiu 115 copii cu SE convulsiv, cu vârstele cuprinse între 1 lună ți 18 ani, internați
în unitatea de terapie intensivă pediatrică a IMSP Institutul Mamei și Copilului. Fișele medicale au fost
revizuite pentru a obține variabilele legate de date demografice și de tipurile de criză. Rezultate. Printre
cei 115 de copii cu SE, 72 (62,6%) au fost cu un diagnostic de epilepsie stabilit anterior. Crizele focale
au fost prezente la 32,7% dintre cazuri, iar 45,2% au necesitat intubație; rata mortalității fiind de 0,9%.
La copiii cu diagnosticul de epilepsie stabilit anterior, un EEG patologic, a fost întâlnit mai frecvent (p
<0,001). La 81% dintre copii cu accese preexistente, nivelurile de DAE au fost cunoscute, însă, la 58,6%
dintre ei s-au atestat niveluri subterapeutice ale acestora. Concluzii. SE este mai frecvent întâlnit la
copiii cu epilepsie stabilită anterior. SE cu crize focale necesită deseori intubație. Concentrații serice
subterapeutice ale remediilor antiepileptice s-au stabilit mai frecvent în rândul copiilor cu SE,
diagnosticați anterior cu epilepsie.
