Abstract:
Background. Workaholism has become a natural condition on which the person's survival depends, but
has turned into a psychological condition of escape from social stress. Objective of the
study. Examination of the phenomenon of workaholism and the manifestations of emotional stress
within it. Material and Methods. Theoretical: analysis, synthesis; psychometric: determination of
workaholism; type of behavioral activism; neuropsychic stability and risk of disadaptation in stress;
personality orientation; level of anxiety; level of subjective experience of loneliness; SPSS: Anova,
Mann-Whitney U and Wilcoxon. Results. Type AB and B1 were 33% and 6%. It was observed that in
Group I," very high level "of anxiety is manifested by 2% more than in Group II, and "high degree"
manifests 78% of Group I, which is 44% more than in Group II. High level of subjective assessment of
loneliness: Group I (28%), Low Level Group II (17%). The degree of significance according to
ANOVA: 0.013 "behavioral activism"; 0.33 "resistance to stress" and, 0.004 "appreciation of loneliness"
indicates that workaholism determines their manifestation. Conclusion. Workaholic people face the
subjective state of loneliness, from which they escape into physical overexertion at work; people who
manifest a high level of workaholism are more activity-oriented than those with a lower level; selfexhaustion characteristic of workaholism leads to increased anxiety.
Introducere. Workaholismul a devenit o condiţie naturală de care depinde supravieţuirea persoanei, dar
care s-a transformat într-o condiţie psihologică de evadare de la stresul social. Scopul
lucrării. Examinarea fenomenului workaholismului şi a manifestărilor stresului emoţional în cadrul
acestuia. Material și Metode. Teoretice: analiza, sinteza; psihometrice: determinarea workaholismului;
tipul activismului comportamental; stabilitatea neuropsihică şi riscul dezadaptării în stres; orientarea
personalităţii; nivelul anxietăţii; nivelul trăirii subiective a singurăţăţii; SPSS: Anova, Mann-Whitney U
şi Wilcoxon. Rezultate. Tipul AB şi B1 s-au manifestat în proporţie de 33% şi 6%. S-a observat că la
grupul I, „un nivel foarte înalt” de anxietate se manifestă cu 2% mai mult decât la grupul II, iar „grad
înalt” manifestă 78% din grupul I, ceea ce este cu 44% mai mult decât la grupul II. Nivel înalt de
apreciere subiectivă a singurătăţii: grupul I (28%), nivel scăzut grupul II (17%). Gradul de semnificaţie
conform ANOVA: 0,013 „activismul comportamental”; 0,33 „rezistenţa la stres” şi 0,004 „aprecierea
singurătăţii” indică că workaholismul determină manifestarea acestora. Concluzii. Persoanele
workaholice se confruntă cu starea subiectivă de singurătate, din care evadează în hipersolicitarea fizică
la locul de muncă; persoanele care manifestă un nivel înalt al workaholismului sunt mai mult orientate
spre activitate decât cele cu un nivel mai scăzut; epuizarea caracteristică workaholismului duce la
creșterea anxietății.
