Psychoemotional content of stress in workaholism

Abstract

Background. Workaholism has become a natural condition on which the person's survival depends, but has turned into a psychological condition of escape from social stress. Objective of the study. Examination of the phenomenon of workaholism and the manifestations of emotional stress within it. Material and Methods. Theoretical: analysis, synthesis; psychometric: determination of workaholism; type of behavioral activism; neuropsychic stability and risk of disadaptation in stress; personality orientation; level of anxiety; level of subjective experience of loneliness; SPSS: Anova, Mann-Whitney U and Wilcoxon. Results. Type AB and B1 were 33% and 6%. It was observed that in Group I," very high level "of anxiety is manifested by 2% more than in Group II, and "high degree" manifests 78% of Group I, which is 44% more than in Group II. High level of subjective assessment of loneliness: Group I (28%), Low Level Group II (17%). The degree of significance according to ANOVA: 0.013 "behavioral activism"; 0.33 "resistance to stress" and, 0.004 "appreciation of loneliness" indicates that workaholism determines their manifestation. Conclusion. Workaholic people face the subjective state of loneliness, from which they escape into physical overexertion at work; people who manifest a high level of workaholism are more activity-oriented than those with a lower level; selfexhaustion characteristic of workaholism leads to increased anxiety. Introducere. Workaholismul a devenit o condiţie naturală de care depinde supravieţuirea persoanei, dar care s-a transformat într-o condiţie psihologică de evadare de la stresul social. Scopul lucrării. Examinarea fenomenului workaholismului şi a manifestărilor stresului emoţional în cadrul acestuia. Material și Metode. Teoretice: analiza, sinteza; psihometrice: determinarea workaholismului; tipul activismului comportamental; stabilitatea neuropsihică şi riscul dezadaptării în stres; orientarea personalităţii; nivelul anxietăţii; nivelul trăirii subiective a singurăţăţii; SPSS: Anova, Mann-Whitney U şi Wilcoxon. Rezultate. Tipul AB şi B1 s-au manifestat în proporţie de 33% şi 6%. S-a observat că la grupul I, „un nivel foarte înalt” de anxietate se manifestă cu 2% mai mult decât la grupul II, iar „grad înalt” manifestă 78% din grupul I, ceea ce este cu 44% mai mult decât la grupul II. Nivel înalt de apreciere subiectivă a singurătăţii: grupul I (28%), nivel scăzut grupul II (17%). Gradul de semnificaţie conform ANOVA: 0,013 „activismul comportamental”; 0,33 „rezistenţa la stres” şi 0,004 „aprecierea singurătăţii” indică că workaholismul determină manifestarea acestora. Concluzii. Persoanele workaholice se confruntă cu starea subiectivă de singurătate, din care evadează în hipersolicitarea fizică la locul de muncă; persoanele care manifestă un nivel înalt al workaholismului sunt mai mult orientate spre activitate decât cele cu un nivel mai scăzut; epuizarea caracteristică workaholismului duce la creșterea anxietății.